Pitesti. 23 septembrie 2009.
Nu stiu daca mai are rost, ca jurnalist, sau indiferent unde muncesti, sa te gandesti de dimineata ce vei face pe timpul zilei. De fapt, nu se stie daca mai apuci sa faci ceva pe timpul zilei, daca mai ajungi la munca. Este posibil ca trenul cu care faci naveta sa zboare de pe sine, este posibil ca microbuzul cu care vii la munca sa se rastoarne, sau sa faci un accident de masina din cauza gropilor de pe drum. Tot asa cum, este posibil ca, in timp ce iesi din bloc, sau pe drumul spre statia de autobuz, sa-ti pice vreo bucata de ciment de la una dintre cladiri in cap. Ori sa dea un bezmetic peste tine, in timp ce astepti la semafor. Asta, daca nu iti dau unii in pipometru ca sa te fure. Indiferent daca ai sau nu vreun handicap. Fara sa vrem, fara sa constientizam mai mult, sau mai putin, aceasta este lumea nesigura in care traim. Autoritatile, daca exista, sunt cu siguranta depasite de moment. Cum altfel ar fi posibil ca un ministru al Transporturilor sa nu isi dea demisia, cand in doua zile, trei trenuri au deraiat. Motivele: sinele nu mai sunt intretinute, nu mai sunt nici angajati, trenurile sunt intr-o stare deplorabile. Se baga bani in continuare in S(tudii)F(ezabilitate)-uri si sunt chemati jurnalistii la taierea panglicii fiecarui kilometru de autostrada inaugurat. Ma rog, de fapt, pana acum, a fost o singura data o taiere de panglica! Berceanu ar putea, daca tot se inspira din strainatate, sa ia aminte pana si la fostul ministru al Transporturilor din India! Cum ar fi posibil ca Argesul sa aiba un director la Drumuri Nationale si Autostrazi, dupa ce a fost consilierul personal al ministrului Transporturilor, si, dupa un an, sa nu reuseasca sa dea drumul la bani pentru Drumul National Pitesti- Campulung? De cat timp mai e nevoie? Care drum, e de fapt si european, insa de doi ani, in Mihaiesti, nimeni nu a fost in stare sa repare un nenorocit de podet. Premierul a ramas fara obiectul muncii, pentru ca a trecut vremea cositului. Nici bani pentru pensii si salariile bugetarilor nu sunt, decat pentru doua saptamani, desi romanii sunt imprumutati si pentru nepoti de la F.M.I. In fata tuturor problemelor cu care romanii se confrunta, politicienii nu raspund decat cu declaratii-replica, ei joaca intr-o alta piesa, pusa in scena de un regizor mult prea neinspirat. Aproape ca nu trece zi fara sa ni se arunce fumigene. Daca nu direct de la politicieni, o face “galeria” lor, una din `nspele de comisii sau de reprezentanti ai “societatii civile”. Stiu si ei prea bine ca, daca nu pot da cozonac, macar circ sa faca. Sa aiba plebea ce sa dezbata. Ultimul exemplu- mirabolantele propuneri inainte de Comisia prezidentiala in privinta dezincriminarii consumului de droguri si legalizarea prostitutiei. Da, ala care e drogat, nu trebuie doar aruncat in inchisoare, trebuie sa fie integrat si intr-un program prin care sa scape de aceasta tragica patima. Altfel, dezincriminarea totala, in Romania, nu inseamna decat o incurajare a tinerilor fara minte care incearca si ei un joint sau trag pe nari prafuri. Lipsa lor de creier se traduce in tragedii cat se poate de reale in familii. Iar altii fac bani cu sacul din aceste tragedii. In privinta prostitutiei, sa fim seriosi! Ne stim tara, ne stim autoritatile, pestii tot pesti raman, doar nu s-or apuca sa plateasca pentru siguranta medicala, pentru a investi in bordeluri si, mai ales, sa dea bani la stat! Iar legea...Legea ar aplica-o, asa cum o aplica si acum, aceleasi “institutii”. Dar subiectul e bun de discutie, mai trece timpul si romanul uita ca il doare stomacul de foame, gandind la prafuri si la curve, uita deci si de partide si de candidatii la presedintie. Doar un lucru sa mai spun: o sa ma amuz teribil de modul cum presedintele Romaniei va veni sambatata, daca va veni, la Curtea de Arges, si va vorbi despre religie si romani, la inaltarea Episcopiei Argesului si Muscelului la rangul de Arhiepiscopie, dupa ce, cu patru zile mai inainte, vrea legalizarea prostitutiei. La urma urmei, poti, in Romania, sa dansezi si sa primesti daruri de la interlopi si sa dai cu pumnul in gura Justitiei pentru ca nu a gasit vinovatii de la Revolutie!
Editorialul poate fi citit si in numarul din 23 septembrie 2009 al cotidianului Argesul