Adrian Anghel a terminat Colegiul Economic „Maria Teiuleanu”, iar de 15 ani încoace face dansuri de performanță la Total Dance Pitești, calitate în care a obținut numeroase premii la diverse concursuri naționale. Vrea ca pe viitor să ajungă să lucreze la un post de radio. Acum câțiva ani și-a descoperit vocația, dând din întâmplare peste un site. Îi place să scrie și să spună lucrurilor pe nume. Scrie ce simte și își exprimă liber ideile. Este blogger.

Citiți și: Sportivi piteșteni, medaliați cu aur la dans!

„Îmi plac literatura, cafeaua de dimineață, scrisul, muzica și sportul”

Pentru început, descrie-te în câteva cuvinte.

-M-ai pus să fac exact ceea ce-mi displace mai mult, să vorbesc despre mine. Nu pot să fac asta, dar îți pot spune lucrurile de care mă ajut și care mă atrag cel mai mult în viață. Prin urmare: literatura, cafeaua de dimineață, scrisul, muzica și sportul. Acestea sunt cele mai importante. Literatura este ca o cameră goală, cu pereții scriși cu „invisible ink”, iar tu ai o lampă UV în mână – mereu descoperi ceva nou. Efectul acesta mă face să vreau întotdeauna mai mult. Muzica e terapie pentru suflet, iar sportul, tinerețe. Cafeaua e doar un moft.

Spune-mi ceva despre blogul tău!

-Aș minți dacă aș spune că nu m-a ajutat sau că nu simt ceva pentru el. Este locul unde ideile mele prind contur, unde propoziția vinovată din minte devine articol. E locul unde-mi expun toate opiniile și prin el încerc să aduc lumea spre mai bine (vai, ce clișeu!). E varianta de „se poate”. Cum am început? Eram un țânc prin 2007 admirând mărețiile internetului, când am dat peste WordPress.com. Atunci a început totul. Pentru un articol în care spuneam că nu știu ce politician are blog am primit zeci de comentarii. Apoi când am scris că am fost și am dus gunoiul (serios!), nu m-a mai susținut nimeni.

Care este cartea ta preferată?

-Sunt foarte multe cărţi care mi-au plăcut. Vara trecută am descoperit o carte incredibilă: „Idiotul”, de Feodor Mihailovici Dostoievski. O carte care m-a uimit prin prisma planurilor narative diferite, a personajelor şi a construcţiei lor (în special Prinţul Mişkin) și a modului de scriere. A marcat atmosfera din Rusia secolului al XIX-lea, cu înalta ei societate. Nu degeaba este cea mai cunoscută scriere a lui Dostoievski, fiindcă e, într-adevăr, o capodoperă care merită citită de nenumărate ori (şi chiar combătută) în şcolile româneşti, măcar de către cei care urmează profilul uman.

„Există o serie de oameni-etalon. Printre ei, Zane Lowe și Dostoievski”

Care a fost primul blog despre cărți pe care l-ai urmărit și care e preferatul tău?

-Am început cu WebCultura, ca orice internaut care nu este neapărat axat pe cărţi, dar care vrea să fie la curent cu ceea ce se întâmplă în cultură. După aceea, cu timpul, am mai remarcat câteva bloguri de cărţi precum LiterNet, BookBlog, de care mă folosesc când vreau să aflu noutăţi din literatură. Preferatul meu astăzi este un blog străin, se numeşte BrainPickings, nu e neapărat unul de cărţi, dar împărtăşeşte o doză uriaşă de cultură şi artă de diverse feluri. O adevărată sursă de inspiraţie şi informaţie.

La ce film te-ai uita fără încetare?

-Nu există un film la care m-aş uita încontinuu. Nu pot. Nu m-am uitat niciodată la un film de două ori, nu din propria-mi voinţă. Sunt unele posturi TV (dar rar mă mai uit la TV) care dau „Singur acasă” şi „Titanic” de 10 ori în fiecare an! Un singur film îmi vine în minte în acest moment şi cred că el trebuie menţionat acum, aici. „Cloud Atlas” este un film care m-a marcat, care m-a impresionat. Actorii, modul în care a fost produs, scenariul (briliant), planurile narative, acţiunea şi ideile ilustrate… Un film „de oameni mari”, cum s-ar spune, iar asta doar din pricina faptului că trebuie să-l înţelegi, trebuie să ai răbdare cu complexitatea lui.

Idolul tău e…?

-Idolul meu este… Nu am un idol! Am oameni pe care îi urmăresc şi care mă inspiră, dar nu există un om-model pentru mine. Există o serie de oameni-etalon, iar printre aceştia aş enumera câţiva: Zane Lowe (radio DJ la BBC, premiat Sony Radio Academy Awards), Tudor Chirilă, Benedict Cumberbatch, scriitorii Vladimir Nabokov, Lev Tolstoi și Dostoievski. Mai sunt câţiva, dar consider că nu este cazul să înşir acum întreaga listă. Oameni care prin munca lor te inspiră, te motivează, te ajută – despre asta vorbesc.

Motto-ul tău în viață?

-Motto-ul meu sună cam aşa: „Un capricorn nu se lasă până nu ajunge în vârful iceberg-ului!”. Nu are un autor oficial, deşi ţin minte să-l fi auzit la o rubrică de ştiri, cândva. Cred că este destul de clar.

• Distribuie:
• Distribuie
•