Si presa este vinovata

Presa are partea ei de vina, eu consider ca substantiala, pentru derizoriul si violenta care domina spatiul public. Ziarele si, mai ales, televiziunile sunt inca departe de standardele unui jurnalism de calitate.

Balcanizata si tributara senzationalului ieftin, presa romaneasca, iar cea din Arges nu face exceptie, este si ea responsabila pentru rasturnarea scarii de valori din societate. Nu putini dintre cei care o populeaza nu au absolut nimic in comun cu nobila profesie de jurnalist.

Cum pestele de la cap se impute, si in presa cei care au deschis cutia Pandorei sunt patronii. Destui fara nicio cunostinta despre cum se face jurnalism, in adevaratul sens al cuvantului, au privit si privesc presa exclusiv ca pe un business. Dar nu ca pe unul corect, ci ca pe o fabrica de produs bani cu orice pret. Iar pretul este, printre altele, imbecilizarea unei parti a populatiei, care, in loc de paine si carne, se hraneste cu telenovele idioate cu Moni si Iri, cu seriale trase de par cu Elodia si Cioaca sau cu povesti despre sanii Simonei Sensual.

Sunt mizilicuri pe care presa le-a ridicat la rangul, complet nemeritat, de vedete. Cine a urlat mai tare, cine a injurat mai dintr-o bucata sau cine si-a dezgolit trupul mai mult, aceia si acelea au devenit modele. George Becali, de pilda, este creatia presei. Fara mediatizare, Becali ar fi ramas si azi un neica-nimeni, bogat, dar fara notorietate. Din varii motive, dar mai ales ca urmare a blestematului de rating aducator de milioane de euro, indivizi ca latifundiarul din Pipera au fost promovati cu indecenta, ostentativ.

Sunt ziare si televiziuni care au facut bani frumosi si speculand aplecarea catre morbid a unora dintre semenii nostri. Fotografii sau imagini socante, cu spanzurati, cu decapitati sau cu trupuri sfartecate de tren au fost puse pe prima pagina ori difuzate in prime-time. „Curierul Zilei” sau defuncta „Societatea argeseana”, de exemplu, au excelat la acest capitol.

Un alt foarte mare pacat al presei este complicitatea, din interes, cu decidentii din administratie si cu politicienii. Cainele de paza al democratiei nu mai latra, caci de muscat nici nu mai poate fi vorba, cand gura ii este inchisa cu contracte, mai mult sau mai putin dolofane. Asta la nivelul patronilor. Dupa chipul si asemanarea lor, unii „palmasi”, angajati din presa, pe care refuz sa-i numesc jurnalisti, isi ofera „serviciile” pe cate-o ciorba de burta, pe cate-o sticla cu bere sau pe cate-un milion de lei vechi.

Sunt multe de spus despre felul in care arata presa din Romania, presa din Arges. Obisnuita, demers altfel firesc, sa critice in stanga si in dreapta, presa evita sa se critice pe ea insasi. Este nevoie ca jurnalistii verticali si profesionisti sa inceapa a da de pamant cu lichelele care pangaresc profesia.

mihaipaulcodunas@yahoo.com