Harta şi teritoriul de Michel Houellebecq

Am citit cu mare plăcere acest roman de Michel Houellebecq şi mărturisesc că mi-a plăcut cel mai mult!

I-am citit cu mare interes toate romanele inclusiv cartea de conversaţii cu Bernard Henri Levy: Inamici publici. Dacă în alte romane latura erotic dură era evidentă, în acest roman parte erotică este cvasi-inexistentă.

Romanul a plăcut şi altora şi a primit anul trecut Prix Goncourt cel mai prestigios premiu literar francez. M-a dezamăgit cronica lui Claudiu Constantinescu care a cam expediat repede acest roman.

Revenind la roman el este o odă închinată Franţei şi valorilor ei clasice.  Michel Houellebecq este cunoscut pentru ideile sale conservatoare aşa că el exultă aceste valori. Nu o mai Franţa o mare putere culturală, dar este tentantă pentru turişti şi nouveau riches din noile forţe economice Rusia, China, etc. Iar aceştia vor mâncarea din fermele clasice franceze, aia plină de grăsimi, nu cea nouă eco.

Personajul principal al romanului este artistul Jed Martin. Acesta devine celebru pozând hărţile Michelin sau obiecte industriale. La un moment dat trece într-o nouă fază şi redevine pictor, profesiunea sa de bază. Începe să picteze personaje renumite, inclusiv al tatălui său. Acesta este arhitect şi pusese bazele unei întreprinderi care însă realizează clădiri de vacanţă prin staţiuni maritime inclusiv în Europa de Est. Creaţiile arhitectului Martin sunt conformiste tributare arhitecturii lui Le Corbusier, izvorul de inspiraţie pentru puhoiul de blocuri construit de comunism. Bunicul artistului Jed fusese şi el artist, pozase nunţi şi înmormântări în mica localitate din Creuse, deci există o tradiţie artistică în această familie.

Jed pictează celebrităţi precum Bil Gates şi Steve Jobs împărţind piaţa de informatică. Acest tip de pictură ar fi originat în realismul socialist. Eu aş spune că acest tip de artă figurativă are două surse: expresionismul german de la începutul secolului şi proletcultul sovietic post revoluţionar.

Oricum tablourile lui Jed Martin cunosc celebritate şi pentru a se face lansarea lui galeristul îi propune să-l picteze pe … surpriză, Michel Houellebecq!

Deci autorul devine personaj al romanului propriu. Jed merge să-l fotografieze în Irlanda. Romancierul este necruţător cu propria imagine, ni se prezintă un personaj respingător. Jed reuşeşte să-l pozeze şi îi face portretul care are un mare succes la vernisaj. Cota lui Jed Martin creşte brusc şi acesta devine milionar. Jed se duce la noua locuinţă de data aceasta din Franţa să-i ducă tabloul după cum îi promisese. Aceasta cu automobilul său Audi căruia îi dedică un poem al perfecţiunii.  Romancierul nu ezită să facă reclamă la consumismului contemporan. Sunt denumite diferite magazine, mărci de produse, etc. În roman trăim în contemporaneitatea imediată.

În partea a treia şi ultima a romanului, aceste devine un roman poliţist. Michel Houellebecq devine victima unei crime abominabile. Poliţiştii fac cercetări şi nu-şi dau seama de obiectul crimei până când unul din ei îl recunoaşte pe Jed Martin. Acesta revenind la locuinţa victimei realizează dispariţia tabloului său.  Criminalul l-a ciopârţit pe Michel Houellebecq astfel că aminteşte de Jackson Pollock marele pictor american. Devine clar că romancierul a fost omorât de un tip cu ambiţii de colecţionar de artă care se pare că are legătură cu chirurgia pentru că instrumentul crimei este un bisturiu cu laser. Criminalul este descoperit întâmplător, un bandit traficant de insecte rare îl agresează şi ucide pe criminalul colecţionar şi este prins descoperindu-se şi tabloul furat.

Romanul se sfârşeşte povestind sfârşitul acestui artist într-o Franţă acum colonizată de străini îndrăgostiţi de modul de viaţă francez.