Citind în fine reacţia domnului Andrei Pleşu care este iremediabil dezamăgit de Băsescu sunt şi eu , la rândul meu dezamăgit.
Autorul nu pierde însă ocazia să le mai tragă câte o smetie adversarilor lui Băsescu Ponta şi Crin Antonescu. De ce? Că au reacţionat normal? Nu ştiu ce chimie s-a realizat între domnul Pleşu şi preşedintele Băsescu? Cum se împacă un intelectual cu preocupări teologice, un rafinat cu un jmeker de cartier, cu un individ cu limbaj cules de prin străfunduri portuare. Forumul ocazionat de articolul său din Adevărul din 28 iunie 2011 este plin de reproşuri şi frustrări la tonul concesiv. Lumea nu mai acceptă un personaj compromis să-i faci într-o situaţie atât de compromiţătoare care a pus capac la toate celelalte mârlănii ale preşedintelui Băsescu să-i mai cauţi cevaşilea calităţi. Este clar pentru toată lumea că preşedintele Băsescu a înşelat toate aşteptările, este doar un demagog periculos lipsit de consistenţă. Toate întreprinderile sale au sfârşit în scandal şi înjurături. Este doar un om ahtiat de puterea care i-a luat minţile. Şi iarăşi reacţiile pro articol din forum se adună extrem de ruşinos pentru autor sub semnul negaţionismului şi a opiniilor de tip securist. Sinistră alăturare şi dezonorantă pentru domul Andrei Pleşu.
La fel de dezamăgitoare este reacţia revistei 22. Citesc această revistă de la primul număr. Era pe vremuri o revistă de atitudine şi poziţionare intelectuală democratică. Mă interesau poziţiile celor care o scriau şi am reacţionat de câteva ori opiniile fiindu-mi publicate. Şi-a păstrat tonul critic echilibrat şi în vremea regimului reformator al preşedintelui Emil Constantinescu. Are merite la coagularea opoziţiei faţo de PSD-ul lui Adrian Năstase. Însă de la începutul lui 2005 revista a picat definitiv şi ruşinos în mrejele demagogiei băsesciene. Nu mai există nicio dilemă moral: tot ce făceau adversarii lui Băsescu era greşit! Aşa că am ales să o citesc din când în când on-line.
Spre meritul ei doamna Andrea Pora, cea mai fermecată ziaristă de graţia lui Traian Băsescu, a reacţionat rapid cu un articol dur la afirmaţiile sale aiuristice şi periculoase. Dar în ediţia din 28 iunie 2011 reia lupta de uzură cu adversarii lui Băsescu. Spre marea ruşine a redactorilor doar invitaţii sunt cei care critică afirmaţiile şocante ale preşedintelui. Andrei Cornea care ar fi trebuit să sară ca ars la insinuările lui Băsescu se scaldă în aceeaşi demisie morală similară cu a lui Vladimir Tismăneanu. Ca unul ce aparţine acelora ale căror familii au avut de suferit cel mai mult în timpul războiului de pe urma asupririi rasiale ar fi trebuit să reacţioneze diferit. Şi avea la îndemână mărturiile Şef Rabinului României Şafran din acele vremuri câinoase. Şi eu am avut şocul unanimităţii antisemite în societatea românească cu excepţia luminoasă a Casei Regale a României. Iar doamna Rodica Palade merită pentru felul în care arată revista 22 la rândul ei Nota Zero!
Revista 22 din ultimul deceniu al secolului XX lipseşte astăzi pentru a avea o privire limpede a fenomenelor politice româneşti.
