Fără reţineri despre bacalaureat

Anul acesta procentul de promovabilitate al examenului de bacalaureat a fost de ceva în jura de 44%. Cifra este cu mult mai scăzută decât în anii precedenţi.

Au apărut discuţii înfierbântate de ce şi cum a fost posibil. Ceva m-a liniştit când am aflat că acest procent se află la media europeană. Şi mi-am adus aminte de ceva ce se întâmpla acum vreo 45 de ani. Mă pregăteam pentru examenul la Politehnică şi tocmai apăruse celebra culegere de probleme de fizică a soţilor Gheorghiu. Se dădeau spre rezolvare tot felul de probleme, dar cele mai dificile erau de departe cele propuse la bacalaureat în Franţa. Deci însemna că acolo examenul ăsta era luat în serios. Ce se constată este că anul acesta supravegherea a fost mult mai dură. A fost dificil subiectul la limba română, mai ales prin forma preţioasă şi neghioabă de exprimare şi destul de dificil la matematică. S-a observat că liceele de elită au dat o promovabilitate de aproape 100%, cum s-a întâmplat şi în Piteşti. Rezultatele au fost catastrofale la Grupurile şcolare. De ce? E destul de clar că aceste licee cu profil profesional trebuie să dea un altfel de bacalaureat, de tip profesional, care să ducă la admitere în colegii cu profil profesional, de unde ies învăţători, educatoare, subingineri, asistente medicale. Cine vrea să intre la Universitate să dea bacalaureatul general. Dar şi acest bacalaureat profesional trebuie să conţină o probă de limba română, este catastrofal cum a început să fie vorbită limba noastră în public şi media.

Sper ca acest rezultat la bacalaureat să aibă un impact asupra universităţii, prea multe universităţi particulare, care înghiţeau diferenţa de bacalaureaţi promovaţi  printr-un examen facil, loaze agramate în principal, care dădeau dureri de cap profesorilor din domeniul umanist şi de ştiinţe sociale. Sper ca acele fabrici de diplome universitare să înceapă să falimenteze. Pentru că atunci când consulţi tabloidele cam toate fufele cu pretenţii de fotomodele care sunt subiectul principal acestor ziare sunt studente sau au absolvit tot felul de juridice, ştiinţe politice, jurnalism şi management-uri economice. Şi aceste tinere sunt feroce luptătoare cu limba română batjocorită şi schimonosită.

Universităţile particulare care au avut scopul unei educaţii superioare alternative celei de stat sunt nişte afaceri neruşinate, maşini de făcut bani pentru profesori lacomi care-şi vând conştiinţa pe 30 de arginţi. Obiceiul cumpărării examenelor s-a extins ca un cancer şi în universităţile cu pretenţii şi aşa ies absolvenţi nepregătiţi care vor contribui la mersul şchiop al economiei. În acest sens am mărturia unei nepoate care este disperată, ea învaţă de rupe şi profesorii sunt interesaţi de şpagă, nu de nivelul ei de cunoştinţe.

Să sperăm că nivelul de exigenţă să fie menţinut, să se facă ceva pentru şcolile de tip vocaţional, care să producă profesionişti, să dispară afacerile şcolare care produceau experţi în robinete şi geamuri termopan în cursuri de 2 săptămâni de tipi cu atestat care nu sunt în stare să ţină în mâini o cheie franceză.

Şi acum ceva despre ministrul Funeriu. A avut această iniţiativă care trebuie salutată. În rest este trist că limba română îi este nesatisfăcătoare, este totuşi ministrul educaţiei. Accidentul suferit la bacalaureatul francez se repercutează pozitiv asupra celui din România. Dar aura sa de mare cercetător începe să-mi sune a mistificare.