Jurnal turistic in inflatia de igrasie

Jurnal turistic in inflatia de igrasie

La final de saptamana, incerci sa ajungi pe Arges in sus si in jos in cautarea unor repere ale gospodaririi sufletului si trupului in acest timp numit 2011. Te uiti, te intrebi si astepti raspunsuri! Candva, cineva te va intreba de ce nu a apucat sa le vada si el sau si ea! Nu poti sa ii raspunzi ca a fost criza sau inflatie ori ca nu ai stiut.

Argeşul, este a fost şi va fi în continuare loc de pelerinaj şi trăire spirituală pentru credincioşii din ţară, fiind socotit un loc binecuvântat de divinitate prin lucrarea nevăzută a Sf. Mucenice Filofteia. Sfântuliţa, așa cum este numită de popor, şi-a ales locaş de odihnă în Curtea de Argeș, în cetatea Basarabilor.

A venit vacanța, am luat sau nu am luat banii de concediu sau BAC-ul, obligatoriu iei criza de mână și incerci să mai vezi și altceva decât traseul zilnic și cei patru pereți de domiciliu. După ce, probabil, te saturi de bazinul de înnot, de grădina zoologică și muzeul local și de mall, zici măcar că ai norocul că stai într-un județ bogat în vestigii istorice. Faci investigațiile de rigoare și descoperi unul din cele două centre de informare turistică, aflate cam unul lângă altul și bine camuflate în jungla urbană. Vă las plăcerea să descoperiți aceste …locații piteștene! Probabil că o să plecați de acolo cu câteva pliante, dar nu veți afla trasee și orare ale unor mijloace de transport care fac legătura cu destinații turistice aflate în județul Argeș.

Să ne întoarcem la bogatele vestigii istorice locale. Peste episodul obligatoriu al sedințelor de masaj aleatoriu, mecanic, combinat, oferit de starea drumurilor argeșene și a bietelor automobile …sar și fac pana! În Argeș, cele mai vechi și mai numeroase monumente istorice îi determină pe mulți istorici să socotească judeţul nostru ca leagăn al credinţei ortodoxe nord-dunarene și al românismului. Corbii de Piatră, Nămăiești, Cetățeni sunt exemplele cele mai cunoscute, în acest sens, au caracter de unicat. Altele sunt vizibile şi astăzi, răspândite pe întreg arealul argeşean, însă, se pare că ritmul vieţii şi dezinteresul general pentru spiritualitate pun în pericol aceste însemne emblematice ale civilizației noastre, prin lipsa de înţelegere şi considerare a celor care, prin autoritatea pe care o deţin, răspund în mod personal, profesional și instituțional de starea monumentelor.

În nordul-estul judeţului, unde legendele povestesc despre dacii care aduceau sacrificii lui Zamolxe, se află una dintre cele mai vechi mărturii ale creştinismului argeşean, Biserica Rupestră de la Cetăţeni, datată, după unii specialişti prin sec. al XIV-lea, iar după alţii mult mai devreme (fiind chiar vehiculat sec. II – III d. Hr. în forma sa păgână), actualmente parte a schitului Negru Vodă.

Simbioza între politeism, creştinism și democrație îşi găseşte aici resorturi nebănuite, la poalele stâncii pe care se găseşte biserica rupestră aflându-se urmele arheologice ale civilizaţiei dacico-romane din perioada cuprinsă între sec. al VII-lea î.Hr. și al II-lea d.Hr., un centru de schimb comercial roman, vestigii medievale laice și eclesiatice, plus un strat de case și obiceiuri de rudari cercetați de autorități doar de alegeri.

Revenim la biserica rupestră și vedem că, pe lângă acţiunea ireversibilă a timpului care şi-a lăsat urme adânci asupra țestei de piatră ce ocrotește Sfântul Altar, pictura interioară, de o rară frumuseţe, este condamnată la dispariție, singurele urme încă vizibile tind să fie şi ele acoperite de igrasia omniprezentă. Umezeala se răspândeşte cu rapiditate precum iresponsabilitatea administratorilor. Accentuarea şi accelerarea distrugerilor suferite de pictură se „datorează” închiderii aproape ermetice a peşterii, realizată în urmă cu 3-4 ani. Fără unui sistem de ventilare adecvat, pictura va dispărea în cel mai scurt timp. Acum nici soarele nu mai poate intra pe ferestruicile mici ca să zvânte pereții. Începând cu anul 2004, în incinta schitului au apărut o serie de construcţii noi şi moderne care contrastează cu pitorescul locului, realizate cam fără acordul sau consultarea unor specialişti în domeniul conservării monumentelor istorice în conformitate cu prevederile legale (Lg.422/ 2001), sumele folosite în acest scop putând fi relocate în vederea restaurării obiectivului patrimonial (acesta fiind încadrat în clasa de importanţă A – monument de valoare naţională şi universală). Oare, prin acţiunea factorilor decizionali din cadrul Arhiepiscopiei, monumentul a pierdut aproape orice şansă de a putea fi propus pentru includerea în patrimoniul universal UNESCO? Prima condiţie, şi cea mai importantă, este aceea de păstrare a habitatului natural în care se află monumentul.

Or fi sau nu conștienți de răspunderea pentru faptele lor şi pentru consecinţele grave pe care acestea le implică, dar clericii arată spre Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, acuzându-l de neglijenţă faţă de monumentele pe care, cum altfel, clericii le administrează. Știm că Biserica este săracă şi că nu are bani. A nu restaura acest lăcaş sfânt românesc ca la carte înseamnă, cel puțin, ca să continuăm logica motivațiilor de mai sus, că te sărăcești singur. Am plecat de la cetățenii noștri, mireni și clerici, mai de sus ori mai de jos de stânca schitului atribuit lui Negru Vodă cu nădejdea că piatra în care este săpat va rămâne credincioasă monumentului. A putut să îl protejeze mii de ani până la noi.

Un alt exemplu de aceeaşi factură este cel al Biserica Sfinţii Apostoli, din localitatea Corbi (este cunoscută, în obște, și sub numele de Corbii de Piatră), amplasată tot în zona subcarpaţilor, aceasta fiind ameninţată pe de-o parte de natură, iar pe de altă parte de indiferenţa celor care au obligaţia legală de a o păstra pentru posteritate. Tot igrasia, şuvoaiele de apă care se formează pe versant au făcut ca pictura (după stil tot de sec. XIV) să fie permanent acoperită, în unele zona mai este doar foarte puţin vizibilă, de mucegai (specialiştii care au cercetat-o spunând că aceasta este total compromisă) – mai ales că administratorii au decis să monteze tâmplărie tip termopan (cam prin anul 2010). Nu mai sunt la modă ferestrele de lemn, cele care permiteau o cât de mică ventilaţie a incintei. Dar acest fapt este secundar în comparaţie cu un pericol şi mai mare care pândeşte ascuns în peretele care adăposteşte biserica. Anii întregi în care vegetaţia a fost lăsată să se dezvolte haotic şi eroziunea inerentă au condus la slăbirea versantului, specialiştii din domeniu manifestându-şi, pe bună dreptate, îngrijorarea faţă de existenţa viitoare a lăcaşului rupestru și medieval.

Lumea spune că specialiștii au venit şi cu soluţii tehnice pentru consolidarea versantului (intervenţia fiind mai mult decât urgentă şi necesară pentru a salva şi micuţa biserică de lemn din vecinătate). Costul, destul de ridicat în acest caz, ar fi putut fi acoperit prin colaborarea dintre Minister şi Biserică. Dacă ar fi bani, rezultatul ar fi includerea Schitului în patrimoniul universal, în acest caz fiind îndeplinite o mare parte dintre condiţiile UNESCO. Pe lângă bani, ce ar mai trebui? Așa ar zice prin tării corbii de piatră.

Alterarea habitatului natural se poate observa şi la alte lăcaşuri de cult din judeţ, complexul, pentru că nu mai poate fi vorba de o mănăstire, din Nămăeşti. Clădirile construite (şi care încă se construiesc începând cu anul 2010) în imediata apropiere a bisericuţei contrastează cu acesta atât prin mărime cât şi prin arhitectură, sumele folosite putând contribui la demararea recondiţionării şi restaurării celorlalte lăcaşuri de cult amintite. Întreaga curte – betonată şi pavată cu dale de beton – aminteşte de străzile oraşelor iar noile contrucții sunt două blocuri de locuințe tip Grui ori Pitești-Nord. Nemții au bombardat-o cu artileria în toamna anului 1916. Mănăstirea și spitalul de campanie Nămăiești au rezistat. Nu știm cât o să reziste la bombardamentul cu arhitectură. La vederea zonei, legenda îi atribuie Sfântului Apostol Andrei cuvintele: Nemo est!

Ghizii locali traduc: Aici nu este nimic! Ei adaugă apoi că Sfântul și-a făcut locul acesta ca vremelnic domiciliu al său. Între legendă și viitor stăm noi și clădirile noastre. Alterarea habitatului natural se poate observa şi la alte lăcaşuri de cult din judeţ, complexul, pentru că nu mai poate fi vorba de o mănăstire, din Nămăeşti. Clădirile construite (şi care încă se construiesc începând cu anul 2010) în imediata apropiere a bisericuţei contrastează cu acesta atât prin mărime cât şi prin arhitectură, sumele folosite putând contribui la demararea recondiţionării şi restaurării celorlalte lăcaşuri de cult amintite. Întreaga curte – betonată şi pavată cu dale de beton – aminteşte de străzile oraşelor iar noile contrucții sunt două blocuri de locuințe tip Grui ori Pitești-Nord. Nemții au bombardat-o cu artileria în 1916. Mănăstirea și spitalul de campanie Nămăiești au rezistat. Nu știm cât o să reziste la bombardamentul cu arhitectură. La vederea zonei, legenda îi atribuie Sfântului Apostol Andrei cuvintele: Nemo est! Ghizii locali traduc: Aici nu este nimic! Ei adaugă apoi că Sfântul și-a făcut locul acesta ca vremelnic domiciliu al său. Între legendă și viitor stăm noi și clădirile noastre.

Așa, pe Argeș în jos, către casă …poate cel mai bun exemplu în care indiferenţa şi interesele de toate felurile au primat în faţa păstrării pentru posteritate a bogăţiei cultural şi spirituale a acestor locuri este cel oferit de soarta postdecembristă a Bisericii Domneşti Sf. Nicolae din Curtea de Argeş – lăcaşul în jurul căruia s-a dezvoltat viaţa spirituală a Tării Româneşti, actul de existență al administrației eclesiatice superioare ortodoxe românești.

Ajuns din simbol al creştinătăţii româneşti un simplu bun imobil pentru care se caută o valoare intrinsecă, şi motiv al disensiunilor juridice dintre Arhiepiscopie şi autorităţile locale și naționale, clădirea parte de Listei Tentative UNESCO, este actualmente în pericol de a pierde elementele definitorii care au stat la baza promovării sale în rândul obiectivelor turistico – istorice ale continentului tocmai prin inactivitatea care se observă a se fi dezvoltat în interiorul ei. Mai mult, fresca unicat din sec. XVI (după unii cercetători mult mai veche) este în pericol de igrasie datorită schimbărilor frecvente de temperatură şi a umidităţii (provocată şi de infiltraţiile pluviale ce se produc prin zona turlei). Fără însă a-şi manifesta intenţia de a contribui la păstrarea caracterul de loc de reflexie şi de desfătare sufletească pe care incinta ţi le dezvălui încă de la poartă, s-au instalat surse de căldură improvizate, sârme pe care sunt aşezate materiale textile pe post de uşi împărăteşti şi diaconeşti şi icoane tipărite pe hârtie pe post de icoane împărăteşti. Lipsa de interes pentru asigurarea păstrării caracterului de monument al incintei pune în pericol ceea ce meşterii din vechime au făcut să dăinuie pentru sute de ani. Amintim tuturor, neofiți și inițiați, că Sfântul Nicolae aduce și bețe, plus că o vorbă românească spune că Dumnezeu nu bate cu paru’!

Cu toate că Statul Român, parte din Comunitatea Europeană deja, are legi clare în sensul păstrării şi conservării monumentelor istorice, acestea nu sunt puse în aplicare şi respectate – mai ales în ceea ce priveşte partea în care sunt trecute responsabilităţi şi datoriile pe care administratorii le au (să se îngrijească de conservarea caracterului de originalitate al lor). Nu trebuie să ne caute ca să ne demonstreze că respectă legea. Trebuie doar să o aplice. Vom fi atrași să revenim acolo unde monumentele sunt gospodărite. De câțiva ani, ghiduri turistice în limba română găsiți inclusiv la intrarea în castelele de pe valea Loirei. Pe valea Argeșului ar trebui să distribuim ghiduri de folosire a legilor patrimoniului cultural!

Totodată, adică un fel de Dumnezeu îți dă… au fost iniţiate şi demersuri la nivel internaţional prin care valorile culturale să fie păstrate pentru posteritate – fiind alocate fonduri structurale europene în acest sens, fonduri care aşteaptă candidați care să le dobândescâ în urma prezentării unor proiecte care au ca principal obiectiv, pe lângă promovarea respectivelor monumente pe harta obiectivelor turistice ale judeţului și obţinerea finanţării necesare efectuării lucrărilor de restaurare şi consolidare a vestigiilor istorice. Reamintim denumirea sursei de finanțare: Programul Operaţional Regional, Axa 5 „Dezvoltarea durabilă a turismului”, Domeniul Major de Investiţii 5.1 „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural şi crearea/ modernizarea infrastructurilor conexe”.

Cel mai bun exemplu pentru felul în care credinţa şi specificitatea unei zone culturale este valorificată la adevăratul potenţial este reprezentat de o ţară aflată, până nu demult în fruntea opţiunilor românilor pentru un sejur de odihnă şi relaxare – Grecia. Nu voi compara Grecia cu Argeșul! Dar oameni sunt în ambele părți, de voie sau de nevoie, respecta aquis-ul comunitar. Felul în care respectă legile patrimoniului cultural european nu se vede doar pe hârtii. În Elada, mănăstirile caută să pună în evidență istoria și să devină astfel loc de vizitare şi de reculegere pentru turiști. Fac prinsoare, numărul argeșenilor care vizitează monumente istorice religioase grecești este mult mai mare decât cel al argeșenilor care merg să viziteze pe cele din Argeș, în ciuda crizei economice. Vă reamintim că în Grecia criza e mai mare și mai bătrână, la concurență probabil cu dezvoltarea turismului și a grijii pentru monumente, aspecte deja proverbiale, care se suprapun peste imaginea tradițională a grecului! Dacă pierd pariul, revin în vizită la mănăstirile rupestre argeșene, cu speranța într-o schimbare la față a monumentelor primordiale argeșene.