Scriitorul preferat al preşedintelui Băsescu comite o jalnică lamentaţie în ultima sa băgare de seamă din oficiosul pedelist Evenimentul Zilei.
Scriitor important, dar editorialist mai puţin se ocupă de liberalii pe care nu i-a simpatizat niciodată ca om de stânga de fapt. Probabil că opiniile sale sunt de natură liberală privind libertatea de expresie, dar în rest Cărtărescu este un om de stânga şi tot ceea ce scrie respiră acest lucru, dar asta nu-l face mai puţin stimabil.
Ţinta sa preferată este din nou Crin Antonescu. Probabil că politicianul Antonescu are destule defecte, dar nu i se poate reproşa pe moment o tactică eronată. Situaţia creată de preşedintele Băsescu a obligat la această mutare, o alianţă cu PSD împotriva cele mai mari catastrofe, guvernarea pedelistă. Cărtărescu trăieşte în orbirea resentimentară faţă de anumiţi actori politici fără a vedea că această adunătură oportunistă de incompetenţi adunată sub numele guvernului Boc se străduieşte să conducă prost şi incompetent România. Criza nu le justifică cu nimic lipsa unor măsuri şi abuzul altora. Pe fondul unei scăderi accentuate a forţei de muncă româneşti, guvernarea a luat măsuri din ce în ce mai drastice care se reflectă negativ pe clasa medie. Soluţia imorală a mitei aleasă de guvernanţi în cele câteva din confruntările electorale parţiale a arătat propensiunea pedeleului pentru metodele cele mai imorale de convingere a electoratului cel mai sărac, electorat în mod normal neinteresat de alegeri folosind mituirea grosolană cu pomeni.
Unul din argumentele lui Cărtărescu este alianţa trădătoare cu un partid de stânga, care îi reaminteşte de Gheorghe Tătărescu. Este adevărat că urmând evoluţiei postbelice fracţiunea de sub conducerea sa a încercat o colaborare cu PCR în speranţa unei evoluţii democratice româneşti. Iluziile s-au spulberat în 1947, Tătărescu a fost demis din postul de ministru de interne şi ulterior alungării regelui Mihai a înfundat puşcăria politică pentru 10 ani. Dacă ar avea habar de istorie Cărtărescu îşi putea aduce aminte de un adevărat trădător cel care a predat PSDR comuniştilor, este vorba de Ştefan Voitec, personaj care a rămas în înalta ierarhie comunistă fără nicio repercusiune. Vorbind de trădarea intereselor liberale, oare alianţa cu pedeul lui Băsescu din 2003 n-a fost trădare? Nu , pentru că aşa o spun personaje interesate şi aranjate în tot felul de sinecuri.
O altă acuză este alianţa cu Voiculescu. Voiculescu este când acuzat că este securist, adică ofiţer la secu, când turnător. Raţiunea lui Antonescu a fost probabil imorală, dar practică, are posibilitatea să-şi exprime liber opiniile la Antena 3. Pedeleii sunt exasperaţi de existenţa acestor posturi libere a expresiei politice, aici includ şi Realitatea TV, post cu mari probleme financiare, dar căruia i s-a întins o mână în cazul în care ar avea probleme, chiar de la concurenţă Antena3. Pentru că mai important decât interesele financiare există interesul existenţei mai multor voci libere.
Şi că tot veni vorba de securişti îi propun domnului Cărtărescu să-i caute la pedele, există acolo bine mersi foşti ofiţeri în poziţii importante. Cât despre gândirea liberală a oranjadei politice sunt tare curios să mi se exemplifice mai multe perle din această gândire, eu n-am găsit decât populism deşănţat, ipocrizie şi impostură.
