Ministrul francez de interne, Claude Gueant, a declarat, război infractorilor români, considerând că delicvenţa românilor este o realitate care trebuie eradicată.
În acest sens, autorităţile pariziene au interzis cerşetoria pe bulevardul Champs-Elysees, politica fiscală va fi aplicată şase luni, până la data de 6 februarie 2012, fiind prevăzută şi o amendă contravenţională de 38 euro pentru cei care nu vor respecta cadrul legal.
Vremurile din trecut şi prezent
Pentru a face o comparaţie cu situaţia actuală europeană, care pe români ne dezonorează, vom caracteriza cerşetorul român la începutul anului 1800. În acest sens – regulamentul Mitropoliei Bucureştiului – menţionat de istoricul Neagu Djuvara, în lucrarea „Între Orient şi Occident”, ce stabilea normele morale de cerşetorie.
Astfel, cei ce intrau în această categorie nu le era îngăduit să întindă mâna de două ori, fiind considerată hoţie, iar după ce primeau pomana, trebuiau să plece din faţa biserici în detrimentul altuia. Nu aveau voie să-şi atenueze infirmităţile corporale, căci asta era încadrată la capitolul înşelătorie, în sfârşit cei ce se luat la ceartă în faţa bisericilor erau şterşi de pe lista adevăraţilor cerşetori, ţinută de către starostele ctitoriei.
De-a lungul vremurilor, cerşetoria a devenit un fenomen social complex, temă de reflecţie pentru filozofie, obiect de studiu pentru sociologi şi psihologi, şi chiar o măsură creştinească de a împărţi fericirea veşnică, aşa cum zic slovele scripturilor ortodoxe „fericiţi vor fi cei milostivi pentru că aceia se vor milui”.
Circa 50.000 de români locuiesc în Franţa, majoritatea în Paris, după cum arată datele furnizate de ambasadă. Dacă cei mai mulţi sunt medici, avocaţi, muncitori în domeniul construcţiilor, patroni de restaurante, angajaţi la firme de IT, studenţi sau chiar doctoranzi, un număr deloc neglijabil se ocupă cu activitatea de cerşetorie.
Pierre Lellouche, secretarul de stat pentru Afaceri Europene al Guvernului francez, declara la începutul anului, că cerşetoria a devenit un fenomen social şi infracţional ce a luat amploare în Paris, stabilind împreună cu parteneri români înfiinţarea unui grup de lucru ce va monitoriza cetăţenii român, care pun probleme de ordin public şi de imagine în Franţa.
Desigur, există principiul sacru al liberei circulaţiei al persoanelor în cadrul Uniunii Europene. Dar când vezi copii aduşi să cerşească în stradă timp îndelungat, aceasta devine o problemă internaţională de trafic cu fiinţe umane.
Întrebarea firească este ce a făcut statul român, legat de micşorarea acestui flagel ce a cuprins pe rând Franţa, Italia, Spania şi Germania. Şi atunci ne mai mirăm că investitorii ne ocoles considerându-ne o ţară subdezvoltată, cu risc mare. Iar spre exemplu, francezii care sunt detaşaţi temporar la Uzinele Dacia – Renault de la Mioveni primesc în cadrul remuneraţiei lunare şi un spor legat de acest aspect.
Dar, o să îmi ziceţi că este recesiune, nu sunt fonduri şi nu este nimic de făcut!
Viorel Crăciuneanu
craciuneanu2002@yahoo.co.uk
