În economie există deja un termen consacrat pentru a descrie o situaţie de creştere artificială, indiferent dacă vorbim de un sector sau altul de activitate. Este vorba de „bulă”. Nu, nu Bulă cel din bancurile noastre predecembriste, ci o bulă care, aşa cum arată şi numele ei, se poate sparge oricând. Cel mai elocvent este atunci când vorbim de bula imobiliară, bulă care a părut scăpată de sub control la un moment dat şi care are, de ce să nu o recunoaştem, o bună parte din vina pentru situaţia economică şi financiară globală din acest moment. Chinezii abia fac cunoştinţă cu ea, iar aterizarea poate fi foarte neplăcută, dacă nu chiar cu consecinţe dintre cele mai teribile pentru economia globală, nu doar asiatică.
Nu vom discuta însă aici de bula imobiliară, deşi loc ar fi şi temei aşişderea. Vom vorbi despre bula politică. Pentru că, nu-i aşa?, asistăm la o inflamare fără precedent a mediului politic românesc care oricând poate să se spargă asemeni unui buboi imens.
Nu avem noi de-a face cu promisiuni gogonate nu o dată la patru ani, chiar zilnic? Nu avem o scenă politică suprasaturată de partide şi partiduleţe care căpuşează, efectiv, electoratul şi se căpuşează una pe alta? Are fiecare partid activul său? Aiurea! Atunci de ce asistăm la apariţia unor partide noi cu oameni vechi care rup „hălci” din partidele deja existente şi se vând apoi pe post de Albă ca Zăpada (nu cea a lui Lăzăroiu, desigur)?
Cum se face că putem avea în Parlament un grup parlamentar al unui partid care nu a participat la alegeri? De ce avem partide pe principii etnice? Cine a permis ca violenţele de limbaj şi de comportament politic să ajungă la un nivel fără precedent? De ce avem atât de mult politicieni corupţi? Cine răspunde pentru banii risipiţi aiurea de această clasă politică iresponsabilă care, evident, nu strânge cureaua odată cu cei mulţi şi proşti?
Vă spun tot eu. Noi, cei mulţi – nu şi proşti cum ne cred politicienii – am permis ca bula politică să ajungă la dimensiuni de necrezut. Noi am permis ca instituţiile publice să fie parazitate de active de partid, noi am permis ca bugetul ţării să fie căpuşat zi de zi. Cum? Prin vot şi prin pasivitate.
Şi, aşa, în loc ca bula să se spargă sau să se mai dezumfle, sunt toate şansele să crească în continuare nestingherită. Iar noi, cei mulţi, să constatăm că cercul din jurul nostru se tot strânge, se tot strânge până când nici măcar votul nu ne va mai ajuta să ne desfacem din chinga resemnării…
