Am momente în care, în ciuda setei nebune de informaţie, prefer să las toate vehiculele media baltă. Nu auzi decât de violuri, de incendii, de accidente, de sâni, de fese, de implanturi, de dezastre, de prăbuşiri economice, de porcăieli politice, de ură, de atacuri, de mârşăvii. Emisiuni absolut imbecile – nu voi da exemple, nu mai rânjiţi! – fac un rating devastator, este adevărat, ştirile „senzaţionale” prind cel mai bine, este corect, dar parcă nici noi, cei ce lucrăm în branşa asta, nu vrem să încercăm să schimbăm gusturile publicului.
Promovăm atât de des şi de mult non-valoarea, încât lumea – ajunsă şi ea, pe cinsitite fie spus, la un prag de jos din punct de vedere al culturii – chiar crede că asta e firesc. Că e normal ca Gigi Becali să fie cea mai mediatizată figură în vreme ce, de exemplu, România înregistrează succese importante la Campionatul Mondial de handbal. Că este delicios să o vezi pe nu ştiu ce fătucă exhibându-şi nurii fără jenă, că este corect să te cutremuri zi de zi de ororile prezentate cu lux de amănunte la ştirile de la ora 17!
Veţi spune că ai la îndemână telecomanda dacă nu îţi convine ceva, veţi spune că şi ziarele se vând pentru titlurile şocante care de multe ori nu au legătură cu subiectul sau chiar cu realitatea. Unii jurnalişti mistifică doar de dragul de a vinde, dar se păcălesc pe ei înşişi că îşi fac meseria. Şi păcălesc şi oamenii care consideră că aşa trebuie să arate presa. Unde sunt dezbaterile reale, pe teme de mare importanţă şi actualitate? Unde sunt punctele de vedere obiective, anchetele legate, ideile frumoase şi valorile pe care încă le mai avem?
E iarnă, iar la gura sobei poate veni gândul cel bun, cine ştie? Asta, totuşi, dacă nu şi gândurile sunt tulburate de mai multe păhărele cu licori tari…
