De ce aţi ieşit în stradă? Cine v-a scos?
Pe mine nu m-a scos nimeni în stradă. Ceea ce s-a întâmplat cu domnul doctor Arafat a fost ca o scânteie, eu am fost chiar foarte nemulţumită. Am zis: asta ne mai trebuia, să ne ia şi sănătatea! Eram ca şi căzuţi în prăpastie! Am ieşit în stradă, s-au strâns şi alţii, de la o zi la alta eram mai mulţi, am mai anunţat şi noi vecini, prieteni, rude şi uite aşa s-a ajuns aici. Am protestat chiar şi la minus 20 de grade Celsius!
„Au fost mulţi care ne-au privit de după perdele”
Nu este de ajuns că a demisionat Boc?
Este doar un pas înainte, nimic mai mult. Acest pirat-marinar numit Băsescu a scos un şoricel afară de pe navă, pe Emil Boc. Dar noi aşteptăm demisia lui, este mai importantă ca orice! În momentul de faţă avem un motiv un plus să protestăm şi mai intens, să ne strângem şi mai mulţi în piaţă. Au fost mulţi cei care au stat în case şi ne-au privit pe după perdele, nu au ieşit în stradă deşi erau şi ei nemulţumiţi, chiar şi când a fost cald nu au ieşit.
Ce aţi simţit când aţi văzut că oamenii nu ies, că stau în case, că se uită pe ferestre la dumneavoastră?
Din păcate, mulţi români sunt laşi. Nu fac decât să se plângă pe la colţuri de stradă, ba că nu au salarii, ba că nu au salarii, ba că le-au tăiat pensiile. Am simţit un regret mare.
Ce vă face să continuaţi protestele?
Când am văzut că se tot taie pensiile, salariile mă întrebam cum de românii nu ies în stradă. Acum au ieşit iar obiectivul principal este să cadă Băsescu.
„Am din ce să trăiesc”
Sunteţi bugetar?
Nu. Am o mică afacere. Eu vă spun sincer că mai am din ce să trăiesc, dar m-a nemulţumit tare mult faptul că foarte multe legi anapoda au dat şi foarte multe impozite ne puneau. Noi munceam ca să plătim numai statului, iar noi nu câştigam decât atât căt să ne scoatem salariile noastre, minimum pe economie. Atunci eu mi-am pus problema: oare de ce românii nu ştiu decât să se vaite, să strângă cureaua, să se strângă câte 2-3 şi să se plângă că nu au cu ce să îşi ducă la şcoală copiii, ce să mănânce, cu ce să plătească întreţinerea, dar nu ieşeau în stradă?!
Sunteţi membru de partid?
Nu.
Aţi fost vreodată?
Doar pe vremea lui Ceauşescu, la PCR, ca mai toată lumea…
„Pur şi simplu nu mai suportam”
V-a plătit cineva să veniţi aici, în piaţă?
Sincer, cu mâna pe inimă vă spun: sunt o femeie credincioasă, merg des la Biserică – nimeni nu mi-a dat şi nu mi-a promis un leu! Am ieşit din proprie convingere! Conştiinţa mea nu a mai putut să rabde ce se petrecea în ţară. Chiar discutam la un moment dat cu soţul că bine le fac guvernanţii oamenilor, că nimeni nu protestează! Că răbdau de foame şi nu aveau curajul să iasă să îşi spună opinia. Pur şi simplu nu mai suportam aşa ceva! Păi înţelegeam pe vremea lui Ceauşescu să ne fi fost teamă, şi tot a fost Revoluţia. Dar acum suntem în democraţie, trebuie să spunem tot ce ne doare, tot ce ne nemulţumeşte, de asta am ieşit eu în stradă. Şi v-am spus: mulţumesc lui Dumnezeu, eu am din ce trăi, mă descurc binişor, nu bine. Dar protestez pentru că am cunoştinţe şi rude bolnave, cu pensii mici, nepoţi plecaţi la muncă în străinătate, în Italia, îngrijesc de bătrânii altora.
Ce v-ar determina să nu mai protestaţi?
Ţelul nostru este să cadă şi Băsescu! Şi vrem anticipate! Vrem o viaţă mai bună.
S-a lansat ideea că toate partidele sunt o apă şi un pământ. De ce aţi avea speranţe?
Nu sunt toţi la fel. Putea să fie şi Guvernul Boc în continuare dacă ar fi fost bine pentru oameni, nu ne interesa. Dar în ultimii ani ne-au cocoşat cu măsuri de austeritate şi impozite, şi au mai vrut să atenteze şi la sănătatea noastră. Şi atunci s-a umplut paharul.
