Am citit această carte după culegerea de eseuri ale lui Tony Judt.
Şi autorul român în cartea lui extrem de nouă, sunt cuprinse evenimente de la jumătatea anului 2011!, se ocupă cu probleme de istorie contemporană, unele care sunt încă în desfăşurare.
Cartea este extrem de bine scrisă, autorul fiind dotat cu darul punerilor ideilor pe hârtie. Pentru că trebuie să mărturisesc, cartea lui Judt fiind o traducere, am detectat multe erori şi neglijenţe stilistice care aparţin în totalitate celor care i-au tradus cartea.
La început am fost un pic nedumerit pentru că această carte debutează cu analize media privind impactul pe care îl au în public intelectualii. Este prezentat printre altele topul veniturilor din cărţi publicate ale unor autori români. Nu mă miră că primul loc în materie de venituri din drepturi de autor aparţine lui Mircea Cărtărescu, unde presupun că sunt doar veniturile din cărţile tipărite în România, el fiind tradus şi în multe alte ţări. M-au surprins locurile fruntaşe ale lui Gabriel Liiceanu şi ale lui Andrei Pleşu. La atâţia bani câştigaţi aceşti domni ar putea fi un pic mai independenţi de un personaj politic influent în sens negativ şi care prin acţiuni publice şi mentalităţi n-are nicio legătură cu cei doi!
Adrian Cioroianu ne-a prezentat o teorie cuceritoare. El propune judecarea fenomenelor istorice şi a acelor evenimente care au loc mai ales aproape în timp prin trei criterii:
1. Logica de tip Clio, care abordează istoria mai apropiată sau îndepărtată în logica clasică a istoriografilor.
2. Logica de tip Clausewitz care judecă evenimentele din punctul de vedere al diplomatului şi a omului de stat unde totul se judecă prin prisma interesului naţional.
3. Logica de tip lady Gaga care judecă fenomenele exclusiv din prisma impactului mediatic care fiind prea recente poartă dimensiunea imprevizibilului şi al spectaculosului.
Aş putea remarca faptul că de exemplu un eveniment important în istoria noastră recentă Revoluţia din Decembrie ’89 a fost dezbătut şi discutat mai ales din această logică lady Gaga, cu toată încărcătura mediatică – revoluţia în direct, toate teoriiile conspiraţioniste, denumirile degradante tip loviluţie şi altele ca de exemplu tomurile nesărate şi iresponsabile legate de acest eveniment aparţinând unui jurnalist de sport metamorfozat în jurnalist de opinie şi mai nou în istoric. Toate acestea poartă carenţa impresionabilului, al sentimentelor şi resentimentelor. Ele probabil au succes la lectori care urmăresc de exemplu OTV!
Cartea face un inventar de probleme contemporane fiind într-un fel complementară studiilor lui Judt pentru că privesc multe din temele istoricului englez. Sunt analizate problemele privind Rusia şi China din acronimul BRIC (Brazilia, Rusia,India, China) ca fiind cele mai importante puteri emergente. Este analizată apoi cu mare atenţie Turcia care tinde să devină o mare putere la rândul ei cu mare influenţă în lumea musulmană şi în acelaşi timp vecin apropiat cu România prin intermediul Mării Negre.
Un capitol aparte este dedicat şi Moldovei, statul cu care împărţim limba emancipat (?) de cizma rusească, dar dintre toate cele ieşite de sub puterea sovietică cu cea mai slabă statalitate, datorată în primul rând provinciei Transnistria, care îi aparţine formal, dar care veste un avanpost al intereselor ruseşti.
În logica de tip lady Gaga este făcută Primăverii Arabe care, fiind în desfăşurare, consecinţele prăbuşirii regimurilor de mână forte din Tunisia, Egipt, Libia şi a confruntărilor siriene nu sunt încă bine decantate. În acest dosar apare şi situaţia inconfortabilă a Israelului care nu se poate aştepta la desfăşurări favorabile lui. Reiese clar, ca şi la Tony Judt de altfel, că o soluţionare depinde de atitudinea acestui stat care trebuie să treacă de la o logică de tip Clausevitz la una de tip Clio, cu propuneri de pace care să includă inclusiv cedări teritoriale pe care Israelul încă nu este dispus să le facă.
Cartea este şi rezultatul experienţei diplomatice a autorului care a exercitat 2 ani funcţia de ministru de externe. Capitolul final cuprinde propuneri concrete care ar trebui luate de preşedintele României şi a viitoarelor guverne, înţelegându-se că actualului preşedinte este inutil să i se dea sfaturi. De fapt ultimele desfăşurări legate de aderarea Serbiei la UE au arătat că ne aflăm în situaţia logicii lady Gaga, când aici măcar trebuia să acţionăm pe cea de tip Clausewitz!
