Neruşinarea lui Cristoiu

Cristoiu este în plin delir jurnalistic, avea o rubrică la Adevărul lui Cartianu, acum şi-a tras o rubrică la ziarul pe care l-a inventat adică la Evenimentul Zilei. Spre deosebire de ziarul de la începutul anilor ’90, cel de acum a devenit o gazetă pistol plină de parşivenii împotriva opoziţiei. Şi „maestrul” Cristoiu a schimbat foaia, este omul puterii, cu rubrică la mult vizionatul B1TV!

Ziaristul care a inventat tabloidul este unul din marii analişti politici de care râd şi curcile prin predicţiile care nu valorează doi bani.

Şi în ultimul său comentariu abordează o temă de care ar trebui să se ferească, legea lustraţiei! Că o abordează nu-i nimic: vorbeşte şi Ion/ Că e şi el om! Problema este că se apucă de turnătorie abjectă şi ordinară. De această dată găina cu pui vii este fostul lui coleg de promoţie, profesorul de acum Andrei Marga. Acesta a fost se pare şef de promoţie, şi a deţinut posturi importante la Uniunea Asociaţiilor Studenţilor din România. Îi reamintesc lui Cristoiu că pe vremea aceea la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 încă nu adăugase Ceauşescu comunişti la studenţi, se păstra aerul de autonomie politică. Era şi la CJ al UTC, nu era însă în conducerea naţională a uteciştilor ca MRU mai târziu. Cristoiu vrea să-l scoată lustrabil pe singurul ministru reformator în bine al învăţământului românesc. S-ar putea să existe motive de lustraţie, dacă legea l-ar cuprinde în capitolele lui. Nu-l cuprinde însă pe Marga. Ceea ce într-adevăr devine scârbos este că tocmai Ion Cristoiu vrea să lustreze un fost coleg, adică cine? Redactorul şef al Scânteii Tineretului, organul central al Uniunii Tineretului Comunist! Chiar editorialistul mai recunoştea că toată viaţa lui a fost mahăr de partid comunist, acum uită cu intenţie! Acest sâsâit cu anume eseuri privindu-i pe proletcultiştii de tipul lui Dan Deşliu are acum memorie selectivă. Dan Deşliu este autorul unor versuri jenante despre Lazăr de la Rusca, sau mai era  faimosul Silvester Andrei salvează abatajul de A. Toma,  poetul ploieştean care a dat numele unui liceu al urbei. Astea sunt de tristă memorie. Deşliu a avut puterea să se împotrivească lui Ceauşescu devenind un notoriu dizident, Cristoiu a servit comunismul până la capăt.

Când se uită dimineaţa în oglindă să se bărbierească nu vede Cristoiu un lustrabil? Nu, Cristoiu vede o şarlă ordinară care se hrăneşte fără nicio jenă din bugete obscure. Fără niciun scrupul, fără nicio dilemă morală, fără nicio ruşine!