„Băsescu nu a avut niciun regret să îi umilească pe bugetari când le-a tăiat salariile cu 25% şi i-a numit „graşi”. Nu a simţit niciun resentiment când s-a referit în termeni injurioşi la pensionarii cărora a vrut, de asemenea, să le taie din venituri.
Nu s-a gândit că umileşte pe cineva când s-a băgat constat în treburile Parlamentului, Guvernului, DNA, Parchetului, instanţelor etc. Puţin i-a păsat că taie în carne vie când a jignit magistraţi şi poliţişti, sau când a tăvălit în noroi intelectualitatea, proslăvind tinichigiii şi ospătarii.
În fine, caz unic în istoria lumii, nu s-a simţit deloc umilit când a făcut în aşa fel încât fiica lui cea mică să ajungă europarlamentar.
Şi dacă tot se simte atât de umilit, de ce nu îşi dă demisia, să ne lase? Poate că altcineva va face cu mai multă demnitate faţă celei mai înalte funcţii din stat”, susţine Ion Cornel Lazăr.





