Cum desfiinţezi un adversar

În presa şi în media electronice (plural!!!!) se poartă pamfletul dacă nu chiar înjurătura groasă de origine, lucruri sfinte şi alte alea.

Dacă ai boală pe cineva nu îl desfiinţezi folosind argumente sau căutând slăbiciuni ale adversarului sau oponentului de idei, nu!

Argumentul multor texte defăimătoare nu este inconsistenţa ideilor, ipocrizia ataşamentelor lipsa logicii sau lipsa cunoaşterii limbii în care te exprimi.

Trebuie să fie ceva dur legat de religie sau de etnie.

Cel mai simplu îţi acuzi adversarul că este ţigan. Argumentul ăsta merge extrem de uşor dat fiind şi comportamentul acestora fie acasă, dar mai ales acum prin străinătăţuri. Poţi fi alb ca laptele, poţi avea trăsăturile unuia de prin cătunele munţilor dacă eşti ţigan, ţigan rămâi!

Mai nou se poartă acuza unei defecţiuni fiziologice sau psihice. Deci eşti handicapat. Asta este o acuză mai conciliantă, nu eşti prost doar handicapat, chiar dacă eşti întreg la minte şi la fizic.

Cea mai teribilă insultă este însă că ai fi evreu. Asta are o mistică aparte şi poate şi mai grav că eşti iudeo-mason. Tipul ăsta de acuză este moştenirea cea mai pregnantă şi de succes a securismului comunist ceauşist!

De ce o spun? Pentru că mi-a picat sub ochi un text care-l acuza de origine iudaică pe Traian Băsescu. Aşa gugumănie nu mai auzisem, Adrian Severin îl făcuse tătar, Piaţa Universităţii îi zicea chior ! Traian Băsescu este un demagog fără scrupule, un mincinos neruşinat defecte care nu au de a face nimic cu originea lui etnică.

la fel se încerca explicarea marilor ticăloşi comunişti, criminalul Dej şi pupilul lui favorit Ceauşescu că nu ar fi etnic români. Aşa se scuză represiunea comunisto-securistă că ar fi fost organizată de ruşi şi evrei, când cei mai mari criminali şi torţionari din puşcăriile comuniste erau români neaoşi.

Întotdeauna dintr-o stupidă manie a persecuţiei încercăm să ne scuzam lipsa de curaj şi demnitate, frica, lipsa de caracter prin explicaţia că suntem potopiţi de străini. Aşa era şi în România începuturilor modernităţii aşa este şi azi, când minorităţi precum evrei sau nemţi sunt o amintire, ce să mai zic de greci , tătari sau turci.