D’aia e frumos fotbalul englezesc!

Îmi aduc aminte de o cronică entuziastă a Ecaterinei Oproiu a meciului revanşă între Anglia şi Germania după ce Anglia a devenit campioană mondială în 1966 contra Germaniei de Vest, la sfârşitul anilor ’60. BBC a transmis meciul folosind tehnici revoluţionare de filmarea care a fermecat-o pe cronicara tv.

Iată că au trecut mai mult de 40 de ani şi pot vedea în direct meciurile din campionatul englez. La transmit acum Sky şi ESP, firme multinaţionale  cu capital american!

Anul ăsta lupta pentru titlu s-a dat între echipele din Manchester, vechea şi experimentata United şi noua şi finanţată de şeicii petroliferi, City! Părea că City va scăpa în campioană, i-a umilit pe United acasă cu un 6-1! Dar după Boxing Day (după Crăciun) s-au mai schimbat lucrurile şi United scăpase cu vreo 6 puncte şi cu 5-6 etape părea campioană. Dar United s-a împiedicat şi derbiul de pe City Stadium a dat învingătoare pe gazde care au egalat pe United şi cu 2 etape înainte de final erau la egalitate, dar conducea City la golaveraj.

Ultima etapă părea o formalitate, City juca acasă cu Queen Parks Rangers şi United în deplasare cu Sunderland. Puteam vedea pe Digisport alternativ  ambele meciuri. Ce a fost a întrecut orice film poliţist. Pe stadioanele echipelor din Manchester s-a petrecut un thriller!

A deschis United scorul la Sunderland şi erau campioni! A dat gol şi City profitând de o eroare de portar, City era campioană. A început repriza a doua şi a început drama. La un atac al lui QPR Lescott dă cu capul spre portarul Hart,  atacantul  lui QPR interceptează şi  egalează! United este campioană! City atacă cu disperare, QPR se apără ca la handbal. La un fault al lui Barton de la QPR acesta este eliminat şi QPR rămâne în 10. City continuă atacurile disperate şi la un contr-atac QPR marchează, este 2-1 şi sir Alex Fergusson exultă! City continua atacurile, totul se petrece orbeşte, cu o grămadă de erori, scorul le pusese plumb în bocanci. Suporterii sunt disperaţi, camerele tv observă cum îşi rup hainele de pe ei, antrenorul Mancini este disperat şi îşi smulge şi el hainele. Şi urmează minutele suplimentare, invenţia diabolică a fotbalului englezesc, se adaugă minutele înregistrate de arbitru când nu s-a jucat. Şi arbitrul adaugă 5 minute suplimentare.  La Sunderland meciul este gata, United este campioană! Şi vine minutul 91.6 şi la unul din enorm de multele cornere Djeko se înalţă şi marchează!  Este 2-2, dar United este campioană! Suporterii delirează! Vine minutul 93 şi este o acţiune disperată a lui City, la marginea careului Balotelli încearcă o pasă din cădere, mingea ajunge la Aguero, care este supus unui fault, evitat în ultimul moment şi din dreapta îl execută pe portar. Este 3-2 pentru City toţi înnebunesc, Mancini sare în braţele secundului, lumea urlă, jucătorii sunt grămadă peste argentinian.  Se termina meciul şi City a devenit campioană după 44 de ani! Nebunia la Manchester este totală, Numai să nu fii suporter al „cetăţenilor”, să treci de la apoplexie de oftică la apoplexie de bucurie este prea mult pentru unul care merge pe stadion.

M-am bucurat de parcă ar fi luat Petrolul campionatul! Săracii mei au rămas matematic în Seria A, se cam duce Târgu Mureş. La fel de nebunesc a fost şi meciul lui CFR cu Voinţa Sibiu când clujenii napocani (!!!!????) au marcat pentru victorie în prelungiri.

Dar dacă-ţi place fotbalul te uiţi la engleji, sunt acolo meciuri, care parcă sunt puneri în scenă  de Shakespeare!