Sunt fiu al Argeşului şi Muscelului!

Anual se organizează în judeţ Sărbătorea Argeşului şi Muscelului. Se recunoaşte implicit că Argeşul a înghiţit judeţul Muscel. Care erau să fie desfiinţate de ideile multe şi proaste ale lui Băsescu. Asta implică tot felul de manifestări culturale cu aer folcloric şi nu prea. Totuşi apar grupuri folclorice din alte părţi ale lumii. Anul ăsta a fost un grup folcloric din Taiwan! Şi aseară în Piaţa Prefecturii a fost un spectacol final muzical unde au evoluat printre alţii Ţăndărică adică Ovidiu Lipan şi Fanfara 10 Prăjini. Invitată vocal a fost Rona Hartner. Mă uitam nostalgic şi am constatat în mod singur Ţăndărică nu mai încape în boxele lui Nicu Covaci. Se fac anul ăsta 35 de ani de când au evadat din raiul comunist! Spectacolul muzical iniţiat de Ţăndărică este interesantă şi o valorificate superioară a folclorului românesc ce aminteşte de Bregovici. Ce bine ar fi să nu mai auzim de manele!

Azi 2 septembrie la Muzeul Goleşti a avut loc ceremonia de premiere a Fiilor Argeşului şi Muscelului. Amicul Marius P. mi-a cerut CV-ul pentru că la secţiunea de cercetare nu prea erau mulţi cu o carieră în domeniu. CV sunt supuse unor analize şi scrutin. Şi aşa am devenit şi eu ploieşteanul din Prahova, fiul alArgeşului şi Muscelului. De fapt am o activitate de aproape 38 de ani în acest judeţ. Şi cariera mea totuşi nu este o coală albă. Am participat la punerea în funcţiune a celui de-al doilea reactor de cercetări din România, am făcut asistenţă la punerea în funcţiune a primului reactor nuclear energetic de la Cernavodă, am o carieră de 35 de ani în cercetare, am făcut un doctorat şi am 5 lucrări publicate în reviste de top din domeniu, başca încă 25 prezentate la conferinţe internaţionale. După 1990, că înainte patrioţii de la securitate m-au lăsat p’afară decât de două ori prin ţările prietene din lagărul comunist, în 1977 în marea citadelă bolşevică, se făceau 60 de ani de la Marea Revoluţie din Octombrie sărbătorită la 7 noiembrie!!! A doua oară în 1983 în Cehoslovacia să văd superba Pragă, neagră şi totuşi superbă, reparată că n-o mai recunoşteam în 1990, când în sfârşit ieşeam prima oară în Occident! În plus cunosc mai bine judeţul Argeş decât cel natal, din cauza hobbyului politic! Am bătut o groază de drumuri prin zona Curţii de Argeş şi prin sud-estul judeţului nu numai pentru aventuri la pescuit! Aşa că este un fel de recunoaştere că nu am făcut umbră pământului degeaba! Măcar şi pentru articolul ăsta care musteşte de inteligenţă, rafinament şi subtilitate….hahahaaaaaa meritam să fiu un fiu al Argeşului şi Muscelului!