Mă tot bate gândul să scriu despre ceva trist şi care-mi trezeşte mari frustrări.
Trăind în centrul oraşului aproape zilnic privirea îmi este atrasă de oamenii străzii. Nu vorbesc aici de cerşetorii profesionişti de dinainte de ’89. Sunt aproape aceeaşi au mai apărut între timp mult mai mulţi, în majoritate ţigani.
Acum însă proliferează homleşii şi aurolacii. Spre deosebire de cerşetori aceştia nu întind mâna. Unii dintre ei caută prin gunoaie, sunt aici iarăşi ţiganii specialişti, unii chiar fac o treabă utilă recuperând peturile care ne-au invadat viaţa. Însă m-a izbit un om înalt, încă tânăr cu barbă, care este îmbrăcat de iarnă, probabil că acesta este echipamentul său pentru dormit în nopţile către acum sunt mai reci. Ştiu şi cazul tragic al doi fraţi care pe la începutul anilor ’90 făceau afaceri de tip butic, dar care au decăzut şi-au pierdut casa şi acum sunt căutători prin gunoaie. Cel mai disperat caz este al unei foste colege de serviciu. Când o văd mă apucă disperarea. A fost disponibilizată la sfârşitul lui ’99 şi acum a decăzut devenit expertă în cercetarea coşurilor de gunoi. Cineva mi-a spus că nu mai recunoaşte pe nimeni! Mai văd pe altul care este tinerel , îşi trage piciorul şi-l văd ades cu un pet de un litru de Neumarkt din care bea fericit.
Apoi sunt aurolacii au invadat zona centrală a oraşului. Se fixează pe lângă terasele din centru şi aşteptă ca cineva să le dea ceva de mâncare sau de băut. Foştii copii aurolaci au crescut, unii au familii. Însă situaţia lor nu s-a îmbunătăţit. Soţia mea se speria când dimineaţa dădea de ei pe scara blocului unde locuiesc, la mezanin, unde dormeau iarna.
Ce-i de făcut?
Opinia mea este că sunt două instituţii care ar trebui şi ar putea să facă ceva mai mult pentru oamenii necăjiţi. Este vorba de Primărie şi de Biserică!
Cu ajutorul Poliţiei, împreună cu oameni de la Primărie şi preoţi, cerşetorii ar trebui identificaţi şi văzut care este statul lor social. La fel cu homleşii şi aurolacii. Pentru că se poate cred rezolva problema cazării lor, acum am înţeles că Primăria preia cazărmi dezafectate ale armatei. apoi Primăria i-ar putea folosi în serviciile pe care le prestează. De asemenea Biserica văd că are un proiect de Cantina Socială prin zona Bazarului unde este un cămin de orfani şi sper ca el să fie finalizat. Chiar Biserica ar trebui să fie mai puternic implicată, ea este cea de care are nevoie omul aflat în faţa lipsurilor , sărăciei extreme. Cred că şi programe europene pot fi folosite în acest scop.
Pentru că dacă pentru câinii care se adună în haite să te sfâşie se găsesc binevoitori să-i apere, de ce nu căutăm să-i protejăm pe oamenii aflaţi cu adevărat în nevoie?
Zilele trecute am auzit întâmplător o discuţie tot prin centru în care o doamnă declara fericită că fiica ei este Miss România şi că pleacă la un concurs în China! Este normal că o tânără din Piteşti să devină Miss România, e plin oraşul de fete şi femei frumoase. Acum mă gândesc ce se va întâmpla cu ea. Ce o să-i ofere viaţa? Nu prea ştiu ce s-a întâmplat cu aceste domnişoare încoronate cu acest titlu. Au făcut carieră în modeling, sau au devenit actriţe? S-au pur şi simplu au devenit protagoniste ale tabloidelor, singurele care mai rezistă pe piaţa de hârtie a ziarelor, lucru contrazis, după cum văd, de Click. Există o industrie de promovare şi distrugere a acestor fufe.
După câte ştiu doar o Miss a reuşit! Este vorba de Daniela Nane, prima care a câştigat titlul după 1989. O detestam atunci, nu mi se părea frumoasă, era Miss a lui Iliescu, spectacolul a fost filmat sub orice critică, dezavantajând-o! Ulterior a făcut teatru şi este o actriţă foarte frumoasă şi plină de talent. Câte au avut cariera ei?
