Răspuns domnului Mircea Vasilescu la articolul din Adevărul de azi 11 octombrie 2012. Pentru că nu pot posta acolo am interdicţie
de la redactorul şef , probabi, şi aşa îl public aici.
Institutul de Politici Publice, cu acronimul IPP a emis un document privind prezenţa în Parlamentul României. Opinia mea că acest document este complet inutil, stupid şi nefolositor. Singurul scop al acestuia este să arate că domnul Crin Antonescu este primul chiulangiu al Parlamentului. Pentru că un fel de document care se ocupă de Parlament ar trebui să ne arate, de exemplu, care este cel mai eficient parlamentar, cel care a reuşit promovarea celor mai multe legi. Un astfel de document ar trebui să documenteze care este cel mai influent parlamentar române, care este cel mai valoros orator, care este cel mai decent parlamentar, cel mai bine îmbrăcat, etc. Aş da exemplu de eficienţă în trecutul sezon parlamentar pe Bogdan Olteanu, 2004-2008, care a reuşit să facă să reziste timp de aproape 2 ani guvernul minoritar Tăriceanu.
Afirmaţi că parlamentari absenţi sunt cei mai prezenţi la televizor. Este adevărat şi nu prea. Prezenţa parlamentarilor mi se pare obligatorie la dezbaterile unor legi importante, la moţiuni de cenzură sau evenimente de acest tip. Cei mai prezenţi în condica parlamentară după IPP sunt, totuşi, iluştri necunoscuţi.
Probabil că cel mai prezent la televiziune în momentul de faţă este primul ministru al României, Victor Ponta. Într-un fel este normal el trebuie să dea socoteală pentru guvernare, să intre în contact cu jurnaliştii şi publicul. Mă întreb de ce a fost aşa de rău văzute guvernul, sau mai bine zis guvernele Boc. Boc este unul din cei mai necarismatici oameni politici, el nu discuta, argumentele sale ieşeau ca de la o mitralieră care nu poate fi oprită. În momentul în care era contrazis se enerva şi acuza pe jurnalişti de rele intenţii. La fel constat că nu prea sunt oameni din PDL care să susţină public la televiziune, cauza Opoziţiei. Ei poartă în spate greutatea unei guvernări nereuşite, chiar proaste aş spune şi a unei acute lipse de comunicare. Guvernele Boc au fost după 2009 guverne minoritare bazate pe transfugi de la PSD şi PNL pentru a alcătui o majoritate. În această situaţie nu au găsit între ei negociatori care să atenueze sentimentele de frustrare generate de criza economică. S-au comportat ca nişte guverne cu majorităţi confortabile, dând dovadă de o incredibilă aroganţă transmisă şi de preşedintele Băsescu, care era de fapt prim ministru.
Mărturisesc că mă uit la televiziunile de ştiri , dar doar când apar responsabilii, şefii de partide, primul ministru, preşedintele, mult mai absent acum. Mă enervează păreriştii cu veleităţi de miniştri sau de creatori de opinie publică. Un bun jurnalist nu trebuie să aibă opinii, ci să pună întrebări incomode sau să desfăşoare investigaţii stânjenitoare pentru oameni politici. Din acest motiv cotidienele naţionale au dat faliment. Lumea este sătulă de opiniile partizane, măcar de ar fi argumentate, majoritatea sunt mizerii stupide şi agramate. Eu citesc zilnic pe hârtie, singurul cotidian local cu informaţie politică şi ştiri locale echilibrate.
