Valeriu Turcan: „Victor Ponta-gaze de șist sau gaz pe foc?”

Analistul politic Valeriu Turcan scrie despre maniera în care premierul Victor Ponta se raportează la investiții importante de genul exploatării gazelor de șist.

Punctul său de vedere se regăsește într-un editorial publicat de Ziare.com.  

Entuziasmul legat de vizita premierului la Washington s-a topit miraculos până și la susținătorii înfocați ai domnului Ponta. Neîncrederea a ieșit la suprafață pe tot parcursul vizitei. Din declarațiile interlocutorilor americani transpare neîncrederea în capacitatea primului ministru de a gestiona dosare importante, de a consolida statul de drept și de a asigura aplicarea legii. Dl. Ponta începe să plătească factura propriei strategii politice, bazată pe propagandă la greu și pe evitarea riscului cu orice preț. Chiar cu prețul periclitării unor obiective importante, precum independența energetică a României. Sub Guvernul Ponta, aplicarea legii e facultativă. Terenurile private pot fi ocupate, iar primul ministru devine un fel de comentator tv. Problema cu propaganda anti-investiții e că ea se reproduce autonom, curge în societate, pe rețelele de socializare, în discuțiile din stația de autobuz, cucerește minți și suflete, oferă chei de intepretare și acțiune. Tocmai de aceea episodul Pungești este repetabil în multe sate ale României, iar lipsa de angajament personal al premierului a creat îngrijorarea că proiecte economice importante sunt puse în pericol. „Asigurați-ne că nu trebuie să fugim repede cu elicopterul de acolo”, e un foarte clar mesaj de neîncredere, confirmat chiar de primul ministru personal. Nicăieri ca în America nu e mai clară și mai puternică legătura dintre aplicarea legii și dezvoltarea economică. Fundamentul statului american este legat de funcționarea unei justiții independente și de domnia legii. Pentru investitorii americani aceste chestiuni nu sunt colaterale, ci sunt indicatori de business, întrucât afectează, între altele, fluxurile financiare, relațiile de muncă și drepturile comerciale. Dl. Ponta știa cu certitudine cât de sensibile sunt pentru mediul extern respectarea angajamentelor, aplicarea legii.

Și atunci întrebarea de ce nu a făcut ceva? De ce a lăsat tema Roșia Montană să crească și să contamineze subiectul gazelor de șist? De ce nu s-a angajat la informare corectă a opiniei publice pe tema gazelor de șist, responsabilitate care îi revine prin fișa postului? De ce nu a luat măsuri să împiedice demonstrațiile pe terenurile private? Fie nu poate din cauza presiunilor bazei electorale din USL, fie nu vrea să se expună pe un subiect așa de controversat. Propaganda din anii opoziției nu e simplu de oprit. Transmisă ani la rând de USL din studiourile televiziunilor prietene, propaganda anti-investiții, în multe locuri profund anti-americană, a ajuns acum să hărțuiască Guvernul pe teren, la Universitate, în centrul Vechi, la Pungești și în ale locuri. Nici televiziunile nu par să renunțe la subiect, dimpotrivă. Tema face rating pentru că răspunde clișeelor din mentalul colectiv despre legăturile dintre politică și marile interese economice. O serializare presărată cu multe spaime și legende urbane, cum a fost, spre exemplu, aseară, la 23:10, când la o televiziune prietenă premierului ecranul a fost îngălbenit de titlul „Surse C.E.: gaze de șist – contaminare apă – cutremure”.

Practic, dl. Ponta ar trebui acum să înlăture fix ce a sădit – neîncrederea în proiectele de investiții, percepția că sunt susținute de Guvern în baza unor aranjamente dubioase, toleranța față de încălcarea legii. Mulți sunt tentați să creadă că e problemă de comunicare. Și, totuși, dl. Ponta are suficientă experiență în comunicare. Inclusiv în a spune orice, ar adăuga adversarii domniei sale. De asemenea, are în jurul său oameni foarte experimentați în domeniu, precum Anca Alexandrescu și Mirel Palada. Cum și cât comunici sunt, însă, decizii politice, iar dl. Ponta a luat decizia politică de a se expune cât mai puțin pe acest subiect. Este prezent cu declarații în emisiuni de televiziune, dar nu își asumă efortul central de explicare și demistificare. Ori, ca șef al Guvernului, această responsabilitate îi revine în primul rând lui. Ca și în cazul Roșia Montană, dl. Ponta evită să ocupe centrul dezbaterii, al agendei publice, lăsând ca definirea subiectului să fie făcută de alți actori – strada, ong-urile, cei care sunt împotriva gazelor de șist. O astfel de strategie politică nu ajută deloc proiectul. Dimpotrivă, ea facilitează creșterea nemulțumirii publice.

Dincolo de diferențele de protocol și agendă între vizita premierului și cea din 2011 a președintelui, o vizită oficială la Washington este ultimul nivel de legitimare în relațiile externe. Este pentru orice demnitar al statului român un semn de încredere în capacitatea acestuia de a duce la îndeplinire obiectivele importante ale parteneriatului dintre cele două țări. Însă, anumite nuanțe au fost rostite apăsat la Washington și nu ar fi exclus ca interlocutorii americani să se fi prins de o anumită ambivalență a jocului politic al domnului Ponta. Și în relația cu alți lideri politici, Victor Ponta a demonstrat acea capacitate rară de a fi cu toți și împotriva fiecăruia dintre ei. Lideri din USL, precum dl. Antonescu sau dl. Dragnea, ar avea, cu certitudine, mai multe lucruri de spus pe acest subiect. Acumularea metodică a puterii, în tăcere, fără surprize și expuneri inutile, ar putea fi, până la un punct, o strategie de înțeles. Numai că neasumarea leadershipului unor subiecte strategice, precum resursele de energie, pentru un iluzoriu câștig electoral înseamnă să ții interesul național captiv interesului politic, cu consecințe negative atât pentru industria autohtonă, cât și pentru credibilitatea externă a țării.

(Preluare Ziare.com)