Moto: Maestre rogu-te acolo sus in ceruri nu te supara prea tare, ca supusi tai de astazi asfel ei gandesc, despre a ta Scrisoare a III – ia pe care cu permisiunea ta marite o adaptara la limbajul lor frugal, iar eu publicistul am cules-o si o public asazi spre luare aminte.
Iata vine-un Jeep pe strada, cu un girofar maret,
Baiazid statea in dreapta si rosti catre sofer:
– Sper ca Mircea sa ajunga, sa nu-ntarzie din nou.
Ia vezi dac-a tras masina, langa gura de metrou.
– N-a venit Maria Ta, zice el privind in jur.
– Si mi-a zis ca fix la doisprezece ne vedem langa Carrefour.
Asteptand vreo cincisprezece minute, ca deh! e sfertul academic.
Isi pierdu orice rabdare, si trimite badigarzii sa se uite in parcare.
La un semn, se opreste un X6 si din el coboara Mircea.
Printre turci porni agale si, privindu-i cu nesat,
Le-arata un “Sony Vaio”, pe care-l tine sub brat.
Agitat, la el in Jeep, si-mbracat tot in civil,
Baiazid nu mai rezista si il suna pe mobil:
– Tu esti Mircea ?
– Da-mparate !
– Am uitat sa-ti dau un bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coada la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, ca nu vin aici prea des,
Si-am luat-o pe centura, indrumat de un GPS!
Acum am parcat masina.
Unde esti ?, ca vin la tine…
– Sunt la mine in masina si te vad, te-ndrepti spre mine.
Si de-ndata ajunse Mircea si urca la turc in jeep,
Si-ncepu sa ii explice ca nu vrea, cu nici un chip,
Sa isi stranga intreaga oaste la Rovine in campii,
Si sa lupte pan’la moarte cu ai turcului spahii.
– Baiazide, stii ca-i criza, si-acum viata-i foarte grea,
Ma gandeam ca sa ne batem, dar la “Heroes” in retea.
Sau, in loc sa cuceresti, cu armata-al meu popor,
Nu ai vrea, daca ai Wireless, sa jucam “Conquiztador” ?
– Cum, cand turcii-mi sunt in vama si-am venit din Istambul,
Tu nu vrei ca sa ne batem, ca nu ti se pare cool ?
Eu nu-s disperat ca tine, sa stau noptiile intregi pe net,
Eu traiesc in realitate, si nu e nici un secret,
Ca am fost in multe lupte: Varna, Bilist sau Oituz….
– Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai sa dai un buzz ?
– Mircea ! Vin c-o intreaga oaste, iar tu faci misto de mine,
Maine sunt aici cu turcii si-ti declar de-acum razboi.
– Cum vrei tu, marite rege, eu speram sa ma-ntelegi,
Caci de-ajungem la cutite, voi nu mai plecati intregi.
N-as vrea sa pun pe “YouTube”, cu-ai tai morti, videoclipuri,
Nici ca batrana Dunare sa-nece spumegand a tale jeep-uri.
Dar, de asta ti-e dorinta, maine ne vedem la lupta,
Si-ti promit ca pleci d-aicea cel putin c-o mana rupta.
Si zicand acestea Mircea, il lasa pe Baiazid,
Si trantindu-i portiera, el pleca la pas grabit.
Cand ajunse la masina, gasi-n geam, pe-un bilet scris:
“Scuze! V-am blocat o roata, c-ati parcat pe interzis!”
Si da Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip-uri”,
Ca sa-si stranga ostenii si sa ii indese-n pe toti in “Jeep-uri”,
Demarand in mare tromba, se-ndreptara spre Rovine,
Dar aici gasi pe turcii, cu pantaloni-n vine!
Vaicarandu-se de mama focului, ghemuiti prin iarba scurta,
Rezemati de cate-un ciot si tinandu-se de burta.
– Baiazid, hai sa ne batem! Unde esti, de ce nu vii?
– Mi-am scos in oras ostenii, si-am mancat cu pofta aseara,
Tot ce ni s-a pus pe masa,
Raspunse-ncordat sultanul dintr-o tufa mai retrasa.
– N-am stiut ca pe vremurile astea, nu e bine sa mananci,
Mai ales in Romania, fiindca risti sa pleci pe branci.
Nu mai vreau ca sa ne batem, iarta-ma, a fost un gand.
Da-ne niste “trifement” si-o sa facem cale-ntoarsa.
Si asa a scapat Mircea de o lupta la Rovine.
Asta-i tot…Dar fiti voi siguri ca Istoria n-o sa zica:
“Turcii l-au vazut pe Mircea si-au facut pe ei de frica”.
Viorel Craciuneanu craciuneanu2002@yahoo.co.uk

• Distribuie:
• Distribuie
•