Constat, cu oarecare surprindere, ca nationala de fotbal a Romaniei inca mai starneste patimi mari printre microbisti. Chiar nu inteleg motivul. Pe bune. Suporterii se agita si se enerveaza efectiv in zadar, parca refuzand sa accepte o realitate clara ca lumina zilei: asta ii este valoarea, atat poate.
Din punctul meu de vedere, ar fi cazul sa ne relaxam o tara si sa capatam oleaca din seninatatea luxemburghezului care-si bea linistit berea in timp ce nationala lui o ia in „freza” la sase-sapte „boabe” diferenta. Sau a feroezului caruia esecurile repetate ale fotbalistilor din Insule nu-i provoaca dureri de cap si nici nu-i taie pofta de mancat balene. Zau, ar trebui sa realizam ca fotbalul romanesc nu mai este armasar, este gloaba. Dar noi-nu, insistam in a-i cere martoagei sa necheze ca un pur-sange arab la tinerete.
Da-veti zice-dar Romania are traditie in fotbal, nu ca Luxemburg, Insulele Feroe sau Andorra. Sunt de acord. Numai ca traditia nu tine loc de prezent. Nu traditia joaca pe teren. Am trait vremuri frumoase, dar s-au dus. Deocamdata, cel putin deocamdata, suntem un soi de Albanie in fotbalul mondial. Nu stiu de ce se mira unii pentru remiza de vineri seara, de la Piatra-Neamt. A fost rezultatul corect, intre doua echipe egale ca valoare.
Spre sfarsitul partidei, tribunele au strigat, din toti bojocii, „demisia!”. Cine sa demisioneze? Antrenorul, Razvan Lucescu? Ok, daca ar pleca „gelatul” si, prin absurd vorbind, ar veni Jose Mario dos Santos Felix Mourinho, credeti ca Tamas, Torje, Cocis sau Florescu s-ar transforma, peste noapte, in super-eroi si ar juca un super-fotbal? A, l-ar readuce pe Mutu la nationala? Asa, si? Pentru ce? Ca sa vedem iarasi fite si tatuaje pe teren?
Pe cuvant, haideti sa ne relaxam. Nu are rost sa ne pierdem cu firea si nici sa ne facem iluzii nu se cuvine. Asta este acum nivelul fotbalului dambovitean. Stiu, stiu, unii veti spune ca uite, domnule, si Franta a luat-o peste bot de la belarusi. Adevarat, si cocosul galic arata astazi ca o gaina jumulita. Si ce daca? Sa fie sanatosi si ai nostri si ai lui Laurent Blanc! Firesc ar fi ca si nationala noastra si a lor sa nu se califice, iar la Euro 2012 sa mearga Belarus si, sa zicem, dupa baraj, Bosnia-Hertegovina. De ce nu?
„Optimisti” incurabili mai sunt, totusi. I-am numit optimisti ca sa nu le spun naivi sau, mai degraba, fraieri. Invingem in Belarus si o luam de la capat, se imbata astia cu apa rece. Bine, ma, fie ca voi, ii „ciuruim” pe belarusi la ei acasa. Si? Sunteti convinsi ca, dupa „marea” victorie de-acolo, ne vom califica? Oho, daca se-ntampla ca nationala sa obtina un succes in Belarus, sa vedeti cum va creste din nou numarul „optimistilor”! Pana la urmatoarea „nefacuta”, eventual un egal, in extremis, cu Luxemburg. „Optimisti” vor fi, insa, tot timpul, mai multi sau mai putini, suporteri care nu vor pricepe si pace ca din armasarul de altadata a ramas doar o gloaba.
Mihai Paul Codunas
