Este romanul pierdut în hăurile securităţii şi regăsit dintr-un noroc. Valoarea sa este dată de faptul că a constituit materialul pentru care autorul a luat 25 de ani puşcărie, care i-au zdruncinat sănătatea şi l-a condamnat la o moarte prematură. Subiectul îl regăsim în Bietul Ioanide a lui Călinescu şi Căderea în lume a lui Constantin Ţoiu. Este vorba de destinul nefericit a celor care au aderat la mişcarea legionară. G. Călinescu nu a avut probleme, a pupat în cur pe comunişti de la început. Bietul Dinu Pillat avea un mare defect esra descendentul, pe linie maternă, a celei mai importante fammilii politice româneşti: Brătienii.
![[930x122px]Campanie-vânzări-Ursuleți_epitesti](https://epitesti.ro/wp-content/uploads/2025/10/930x122pxBlack-Friday_epitesti.jpg)
Romanul surprinde avântul mistic al Vestitorilor (legionarii), nevoia de schimbare în politica românească, dar şi groaznicele manifestări antisemite: alungarea stufdenţilor evrei de la cursul faimosului Nae Ionescu. Şi acest roman încearcă să explice şi să-şi lămurească aderenţa la acest curent extremist şi succesul în atragerea unor nume faimoase de mai târziu ale culturii româneşti.
Pentru mine curentul legionar n-are nicio scuză a debutat printr-un asasinat, uciderea de cătrea C.Z. Codreanu a prefectului de Iaşi Manciu, episod amintit în roman şi culminează cu uciderea lui Iorga şi a celorlalţi oameni de cultură şi de stat din noiembrie 1940. Legionarismul n-are nicio scuză din acest motiv.
Roamnul nu m-a impresionat în mod deosebit, mi-au plăcut pasajele de la moşie evocând vremuri patriarhale şi normale din trecutul apropiat al României.
