Dupa ce in decembrie am vizitat Parisul, zilele trecute am fost in Valencia si Madrid. Ca turist. Acolo m-am simtit ca acasa, nu geografic, ci ca stare de bine. Odata intors in tara, Romania mi s-a infatisat inca din aeroport straina si hidoasa, populata cu mitocani si smecheri.

Despre Paris stim cu totii ca este orasul luminilor. N-am banuit, insa, ca are, cel putin din acest punct de vedere, un concurent redutabil in Valencia. Port la Marea Mediterana, al treilea oras ca marime al Spaniei, Valencia se poate lauda cu un iluminat stradal impecabil. Mii si mii de felinare si globuri din sticla strajuiesc bulevardele, strazile si drumurile inguste ale orasului. Peisajul luxuriant, palmieri, portocali si ficusi, arata ca de basm mai ales in timpul noptii, sub lumina calda a felinarelor.

Valencia este un oras sigur. Nu ai teama ca cineva te-ar putea agresa, indiferent de ora. Politia isi joaca bine rolul de preventie. In masini, pe motociclete, pe scutere, pe ATV-uri, calare sau pe jos, politistii sunt la datorie. Desi prezenti peste tot, nu sunt ostentativi si nu te deranjeaza din senin cu intrebari. Sunt prietenii tai.

M-a surprins placut numarul mare de biciclisti si de practicanti ai jogging-ului. Valencia are piste destinate exclusiv biciclistilor. In schimbul unei sume modice, poti inchiria o bicicleta de la Primarie. Parcurile (foarte multe) sunt pline de oameni, tineri, dar si persoane in varsta, care alearga pentru sanatatea lor. Orasul dispune si de numeroase terenuri de fotbal, dotate cu nocturna, care astfel pot fi folosite si pe timpul noptii.

In Madrid am stat doar cateva ore, ziua. Ca si in cazul Valenciei, nu are rost sa va mai spun ca arhitectura orasului, in special cea veche, este realmente splendida. Daca veti ajunge acolo, vizitati neaparat Palatul Regal si Catedrala Almudena. Desi capitala, cu mult mai agitat decat Valencia, Madridul este un oras curat, cu oameni primitori si amabili. Si pentru ca am amintit doua obiective de vazut in Madrid, haideti sa va fac o recomandare si in ceea ce priveste Valencia: turnul Miguelete al catedralei din centrul istoric. Sus vi se ofera o incredibila panorama a intregului oras.

Vacanta, de numai cinci zile, s-a incheiat. Am revenit in Romania, de la cele 25 de grade ale Valenciei in frigul si mocirla Bucurestiului. Aeroportul Baneasa arata ca o autogara anonima, iar oamenii sunt primitivi, rai si chititi sa te „faca”, sa te pacaleasca. Pentru o cursa de doar cativa kilometri, pana la prima gura de metrou, un taximetrist imi cere 50 de lei. De la obraz. Il refuz. In cele din urma, urc in masina altuia, cu un tarif cat de cat rezonabil. La metrou, cucoana care vinde cartele de calatorie ma repede, suparata ca-i perturb discutia telefonica pe care tocmai o poarta, la locul de munca, dar in interes personal. O injur printre dinti. Ma readaptez la „conditiile” barbare ale tarii mele. Ies din metrou si urc in maxi-taxi. Microbuzul, fara lumini in interior, goneste pe „autostrada” Bucuresti-Pitesti, prin bezna si ninsoare si sfidand gropile din asfalt. Welcome to Romania!

mihaipaulcodunas@yahoo.com

• Distribuie:
• Distribuie
•