Vineri, am asistat, de departe, la cea mai frumoasa surpriza a miscarii civice din ultimii ani. In timp ce unii lideri de sindicat tipau jenant pe silabe, fara vlaga, ca la gradinita „ru-si-ne” sau „u-ni-ta-te”, se poticneau in discurs si adormeau sindicalistii stransi in Piata Milea, din multime s-a ridicat frumoasa, mandra si…senzationala Iulia.
„Mă numesc Pârvan Iulia şi sunt un simplu elev, nimic mai mult. Ceea ce vreau să vă spun este că noi ne dorim un viitor luminos. Nu vrem să stăm să murim de foame, să învăţăm degeaba ca să ajungă nişte oameni buni de nimic, nişte semianalfabeţi, să ne conducă. Există oameni în ţara asta care nu ştiu să conjuge un verb şi ajung parlamentari europeni. Noi ne petrecem ore întregi pe zi învăţând, învăţând, învăţând… Noi vrem să facem o facultate în ţara asta! Noi iubim ţara asta şi vrem să rămânem aici! Nu vrem să fim obligaţi să plecăm. Ne-aţi ciuruit, domnule Băsescu, dar nu ne-aţi omorât! Noi, pentru că iubim ţara, pentru că suntem nişte patrioţi, vom rămâne aici şi o vom duce pe culmi. Nu ne veţi da afară din ţară! Ne-aţi spus să plecăm. Noi nu vrem să plecăm!”
Atat a zis. A fost ceva miraculos, intr-un judet unde, din 200.000 de angajati, liderii de sindicat nu au reusit sa adune in Pitesti decat vreo 4000, hai 4500 cu indulgenta. A vorbit frumos, a infruntat emotiile, a facut liniste in Piata, iar cand a terminat, a smuls aplauze si strigate de parca tocmai ce vorbise Aurelian Pavelescu, liderul celui mai puternic sindicat din tara, cel de la „Dacia”. Apropo, surprinzator, vineri nici tobele de la SAD nu au batut in Piata Milea, desi ele au fost primele din tara care au anuntat ca vine iadul codului Sclaviei.
Revenind insa la Iulia, ea pare sa fie marele castig al tuturor celor care au batut drumul, din tot judetul la Pitesti pentru a-si striga nemultumirile.
De la ea ar avea de invatat si presedintii de ligi studentesti din Arges, la fel de numerosi ca regii si imparatii tiganilor din Romania, dar bolanzi cum nu s-a mai vazut.
Argesul nu este si nu va fi centru universitar vreodata. Nu cand studentii nu stiu decat sa topaie, sa fumeze, sa stea prin crasme si discoteci. In orice tara, studentii sunt primii care reactioneaza. Ei ar trebui sa fie intelectualii de maine, sensibili deci la drepturile si nevoile populatiei pe care o reprezinta. In Arges, la fel ca in multe asa-numite centre universitare din tara, sunt niste mamaligi. La fel ca si cei care beau bere si ragaie in casa, uitandu-se la meci, intr-o camera, in timp ce in cealalta camera sotia somera e suparata ca nu poate sa urmareasca telenovela favorita.
Doar cand ia salariul, daca il ia, uita sa ragaie si il injura pe sef si pe piticul de Boc ca sunt niste hoti. In rest, zac in letargie si el si ea. Ca ei doi sunt multi romani. Prosti, fomisti si vanzatori.
Prosti, fomisti si vanzatori sunt si multi lideri de sindicat, inclusiv din Arges. Multi dintre ei si-au incovoiat spatele pentru a avea unele beneficii, in detrimentul chiar al angajatilor pe care ii reprezinta. Au intins, si ei, mana la ciolan.
Nu au reactionat mereu asa cum trebuia. Exemple sunt multe, dar fac apel doar la cel mai recent. Cand Attila a anuntat ca vrea comasarea unor spitale si transformarea altora in azile de batrani, unde au fost liderii din Sanitas? De ce nu au tipat ca din gura de sarpe, de ce nu au organizat proteste? De ce au fost lasati singuri angajatii de la Domnesti, singurii care au protestat spontan? De asta, multi lideri nu stiu cum sa apere sindicalistii, multi nu sunt in stare sa tina un discurs sindicalist in fata oamenilor.
Si ei, studentii apatici, si ei, romanii mamaligari si invidiosi, si ei, liderii de sindicat, si ei, sindicalistii ar trebui sa ia aminte la aceasta voce extraordinara. Cine nu isi apara drepturile, indiferent de cine este la putere, va muri fara ele.
Atentie, a vorbit Iulia! Sper sa vorbeasca de multe ori de acum incolo!
