NATO

De aseară suntem parte a conflictului din Libia. Consiliul Nord Atlantic a decis implicarea NATO în conflictul libian. Astfel am fost anunţaţi aseară de preşedintele României Traian Băsescu. România va participa cu fregata Ferdinand în misiunile de embargou maritim. Acesta a fost comunicatul privind participarea României în acest conflict.

Dacă Traian Băsescu s-ar fi limitat la acest comunicat era conform atribuţiilor prezidenţiale. Dar Traian Băsescu nu nai este în stare să fie preşedinte. El se simte mai bine în postura unuia care face comentarii în mass-media. Şi gelos pe treburile acestora a devenit la rândul lui un comentator politic. Profitând de funcţia care cu nemeritat o ocupă acum el începe să dea sfaturi unora din comentatorii care şi-au permis să analizeze evenimentele din Libia cât şi atitudinea României. Pentru că majoritatea comentatorilor şi a oamenilor politici au acuzat de lipsa de reacţie a preşedintelui şi a ministrului de externe în problema libiană. Preşedintele a exprimat o poziţie contrară unor acţiuni militare împotriva lui Gaddafi care au atras blamul celor care conştientizau asemănarea cu comportamentul ceauşist în ultimele lui zile din decembrie ’89.

Dar dacă ar fi fost doar atât, însă preşedintele Băsescu a plusat şi pe aria calomniei. Parcă ar fi urmărit cu atenţie ultima emisiune de la TVR a lui Liiceanu şi Pleşu care comentau calomnia.  Deci a pornit de la o minciună că liderul PNL era în ultimele zile extrem de dispus la o intervenţie militară.  Şi amintea că acelaşi lider în 2006 în martie dorea retragerea contigentului românesc din Irak.  Minciuna evidentă este că nu este vorba de acelaşi lider, atunci în 2006 primul ministru Tăriceanu a avut această iniţiativă determinată şi de faptul că majoritatea europenilor îşi retrăgeau trupele din Irak, lucru bine văzut în acea vreme în Uniunea Europeană, în speţă Franţa şi Germania. În acea vreme singura poziţie contrară de menţinere a contigentului românesc era a lui Crin Antonescu, actualul lider al PNL, care a cerut acum blamarea oficială a acţiunilor lui Gaddafi şi nu acţiuni militare româneşti.

Preşedintele Băsescu, din motive personale, s-a împotrivit la această intervenţie ca să-l enerveze pe Sarkozy, preşedintele francez cel mai interesat de această intervenţie militară menită să stopeze acţiunile criminale ale lui Gaddafi împotriva propriului popor.  De parcă interesele legitime externe româneşti sunt dependente de umorile lui Traian Băsescu.  Într-un fel nu mă mai miră domnul Traian Băsescu, doar el admira pe dictatorul Ceauşescu în primii săi ani, de ce nu ar simpatiza şi pe prietenul lui Ceauşescu : monstruosul dictator Gaddafi? Oricum logica domnului Traian Băsescu este potrivită cu pantofii pedelistului Tălmăceanu.

Iată însă că ezitantul Traian Băsescu este obligat de NATO să intre în acest conflict militar, aş dori să nu se împăuneze şi cu probabilul succes al acestei acţiuni menite să scape pe libieni de dictatură.

e NATO să intre în acest conflict militar, aş dori să nu se împăuneze şi cu probabilul succes al acestei acţiuni menite să scape pe libieni de dictatură.