Reforma împotriva oamenilor

În săptămâna ce a trecut ne-am putut da seama de ce înseamnă reforma pentru guvernarea lui Boc.

Emil Boc a fost protagonistul unui interviu luat de Realitate TV. După interviu n-am putut decât să exclam: iată un personaj tragicomic. După câteva zile văzând şi rezultatele reformelor care au devenit mortale nu mai pot să spun că ce se întâmplă la noi că cinismul şi imbecilitatea înseamnă reforma lui Boc Cseke Attila şi ejusdem farinae.

Ar fi de înţeles că reformă înseamnă reducerea veniturilor pentru cei bugetari în perioade de austeritate, dar nu pot înţelege că reforma înseamnă să acuzi pe unii sunt parazitari şi trăiesc pe spinarea altora pentru că sunt profesori, doctori şi că este mai greu de apreciat în termeni economic activitatea lor. Cum să-i evaluăm la productivitate pe poliţişti, sau jandarmi: după numărul de hoţi şi infractori arestaţi, după numărul de pulane aplicate pe spinarea demonstranţilor anti-guvernamentali?

Şi măcar reducerea veniturilor înseamnă că trebuie să-ţi reduci cheltuielile, la unii sunt cu adevărat dramatice, nu mai pot plăti utilităţile, trebuie să rabde de foame.

Cum mai poţi să spui însă că faci reformă închizând spitale şi apoi să ajungă să moară oameni la porţile acestor spitale închise, mai poate privi domnul Boc, Cseke Attila lumea în ochi afirmând că fac reformă pentru oameni? O fac parcă împotriva lor! Cum mai are obraz  domnul Raed Arafat să aibă cinismul să spună că decedaţii nu mai puteau fi salvaţi chiar şi în condiţia existenţei acelor spitale? Şi mă gândesc că domnul Arafat era un considerat un erou pentru promovarea SMURD, cum te murdăreşte câteodată politica!

Este clar că societatea românească trebuie reformată, că unele reforme sunt dure, dar nu sunt de acord că ele trebuie să provoace pieirea oamenilor.