Argeș: Un nou sfânt român. La mănăstirea Robaia din Argeș are loc acum proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Pafnutie – Pârvu Zugravul (1657-1735). Evenimentul este organizat de Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.
Azi dimineață la așezământul argeșean a fost oficiată Sfânta Liturghie de către IPS Laurenţiu, mitropolitul Ardealului, împreună cu IPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, IPS Casian, arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Galaction, episcopul Alexandriei şi Teleormanului, și PS Siluan, episcop româno-ortodox din Ungaria.
În ședința sa de la începutul lunii trecute, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat trecerea în rândul sfinților cuvioși ai neamului românesc a Cuviosului Pafnutie Pârvu – zugravul de la Mănăstirea Robaia.
Cuviosul Pafnutie s-a născut în Câmpulung-Muscel pe 12 octombrie 1657, ca fiu al preotului Ioan Pârvescu (1623-1702). La botez a primit numele naşului său, marele vistiernic Pârvu Vlădescu, un creştin evlavios şi ctitor de biserici, care a fost ucis de turci la Gura Teleajănului.
În fragedă copilărie Pârvu Pârvescu şi-a pierdut mama, la naşterea celui de-al șaselea copil al părinților săi, precum şi pe naşul lui de botez. Necazurile care s-au abătut asupra familiei sale nu s-au oprit aici. Boala i-a secerat pe toți cei 5 fraţii ai săi.
În urma acestui „lanţ” de tragedii familiale, preotul Ioan Pârvescu s-a călugărit la Mănăstirea Negu-Vodă din Câmpulung-Muscel, luând cu sine şi pe fiul său Pârvu, în vârstă de doar 11 ani. La şcoala acestei mănăstiri s-a deprins cu cititul, scrisul şi cu cele dintâi taine ale „zugrăviei”, adică ale picturii, alături de monahul Evghenie, care l-a luat cu el pe schele şi i-a pus în mâini scoica pentru amestecat culorile, pentru că l-a găsit înzestrat pentru iconografie.
S-a desăvârşit în arta picturii alături de un zugrav rus în Bucovina şi, revenind în Ţara Românească, a pictat mai multe biserici, precum şi icoane pe lemn.
Pârvu Pârvescu a primit supranumele de Mutu nu pentru că ar fi fost mut, ci pentru că picta fără să mănânce şi fără să vorbească, adică în post şi rugăciune. Dacă vorbea ceva sau gusta hrană, întrerupea lucrul în ziua respectivă.
După ce s-a stabilit în Bucureşti, Pârvu Mutu a ajuns dascăl la propria sa şcoală de „zugrăvie”, în care a format mai mulţi ucenici. Căsătorindu-se cu credincioasa Tudora, a avut doi copii, Pârvu şi Gheorghe, dar la scurt timp după naşterea copiilor soţia sa a murit.
După ce a făcut un pelerinaj la Ierusalim, în anul 1718 a intrat în monahism la Mănăstirea Mărgineni, în Dâmboviţa, împreună cu fiul său cel mai mic.
Pârvu a primit numele de Pafnutie, iar fiul lui, Gheorghe, pe cel de Gherasim. La Mărgineni, monahul Pafnutie, care cunoştea mai multe limbi străine, s-a îndeletnicit şi cu traducerea în româneşte a unor texte pe care le-a găsit în biblioteca înfiinţată acolo de Cantacuzini.
În anul 1731, fiul său, monahul Gherasim, a trecut la cele veşnice. Fiind marcat sufleteşte de plecarea prea timpurie în lumea de dincolo a celor dragi sufletului său şi luând binecuvântarea stareţului Cosma, monahul Pafnutie s-a îndreptat spre schitul Robaia din Muşăteşti, din județul Argeş, acolo unde a primit marea schimă călugărească. Aici s-a nevoit încă 4 ani în rugăciune, tăcere, răbdare şi smerenie şi a trecut la Domnul în anul 1735. (Sursa: eparhiargesului.ro)
