cristian gentea

Peste o mie de oameni și-au luat adio, înlăcrimați

Citiți și: Pitești. „Îndemn oamenii să voteze cu inima!”

A fost odată ca niciodată un oraș care avea un Prinț.

Și avea o arenă în care el fascina spectatorii. Despre Nicolae Dobrin se vorbește la trecut. Tot la trecut se va vorbi și despre stadionul care-i poartă numele. O nouă filă din istoria municipiului nostru se întoarce.

Citiți și: Meci exploziv la Pitești Arena! Ce îi așteaptă pe fanii FC Argeș

Autoritățile superioare au fost convinse să investească în infrastructura sportivă. Rodnicia demersurilor se vede cu ochiul liber: ,,Pitești Arena”.

O sală a sporturilor de nivel occidental în care deja s-au desfășurat competiții importante de nivel european. Câștigul pentru urbe este imens. Nu doar la capitolul imagine.

Un ochi râde…

A fost obținută aprobarea și finanțarea pentru un stadion nou. Ultramodern. Conform proiectului, cel mai frumos din provincie! Informația i-a bucurat pe piteșteni la vremea respectivă. Noua arenă sportivă va fi un motiv de mândrie pentru noi cei de azi. Și pentru cei de mâine.

… altul plânge

Dar pentru a se concretiza proiectul, întâi trebuie eliberat terenul. Ca o lege a naturii. Pentru a lăsa să crească falnic un pom tânăr, este doborât unul bătrân și uscat.

Stadionul ,,Nicolae Dobrin” va fi ras de pe suprafața pământului. Vestea au primit-o cu strângere de inimă piteștenii vârstnici. Seniorii. Cei care sunt legați sufletește de acest loc.

Nostalgie

Pe lângă fotbaliștii de odinioară care au evoluat la FC Argeș, piteștenii țin la acest stadion. Cei trecuți de 50-60 de ani. Aici au văzut jucând pe ,,Prințul din Trivale”. Pe genialul Nicolae Dobrin. Au văzut echipe mari ale Europei. Fotbal de calitate. Piteștenii cărunți astăzi, aduși de spate, cu urmele anilor pe chip, se despart greu de acest stadion.

Au murit, au înviat…

În tribunele lui au râs, au plâns, au gustat din cupa succeselor alb-violeților.

Dar și din amarul înfrângerilor. Aici au urlat din rărunchi ,,Argeșu’, Argeșu’!”. Sau ,,Goooooll”. Aici au scandat sau au tăcut. Aici au murit și tot aici au înviat.

Inedit

Despărțirea de stadionul care e parte din tinerețea lor, din viața lor, e grea. Aseară a fost organizat o festivitate inedită pentru a fi marcat momentul.

Trecut, prezent, viitor

Peste o mie de oameni prezenți din nou în tribune. Pentru ultima dată. ,,Reprezentația” nu a durat 90 de minute. Ci mai mult. O acțiune gândită minuțios care a îngemănat în chip armonios trecutul, cu prezentul și mai ales cu viitorul.

Cei de mâine

Toți copiii legitimați la FC Argeș, de la toate categoriile de vârstă au intrat pe teren. Și au făcut un joc demonstrativ. Ținându-i pe părinții și bunicii din tribune cu sufletul la gură. Cine știe care dintre ei nu va fi mâine un mare talent de nivel european? Cine știe dacă printre ei nu se ascunde un al doilea ,,Prinț” precum Nicolae Dobrin?

Glorii

Desigur, Nicolae Dobrin nu a jucat de unul singur. Iar foștii lui coechipieri, și ei glorii la rândul lor, merită toate onorurile. Au adus două titluri de campion în palmaresul FC Argeș.

Ca odinioară

Au fost aduși aseară din nou în prim plan. Cei care au jucat cu Dobrin. Și cei care au jucat după perioada de aur a clubului din Trivale. Portari, mijlocași și atacanți care într-o perioadă sau alta au bucurat inimile suporterilor. Au fost aplaudați la scenă deschisă. Le-a fost scandat numele. Ca odinioară.

,,Suvenir”

Primarul Cristian Gentea le-a înmânat diplome. Dar și un ,,suvenir”. Cutiuțe în care se aflau câteva pietricele din stadionul pe care ei au jucat atâția ani. Și pe care și-au demonstrat măiestria cu balonul la picior.

Promisiune

Au fost momente emoționante. Unul mai încărcat de semnificație decât celalalt. Foștii mari jucători i-au salutat și încurajat pe actualii componenți ai FC Argeș care evoluează, din nefericire, în Liga a II-a. Cei de azi le-au promis celor de ieri ca își vor da viața pe teren pentru a aduce din nou FC Argeș unde ii este locul.

Diplome

Distinsa doamnă Gica Dobrin a fost ovaționată și aplaudată ca o adevărată vedetă. I-au dat lacrimile, gândindu-se ce mult s-ar fi bucurat să fie prezent și iubitul ei soț. Le-a urat să îi calce pe urme copiilor care joacă la FC Argeș și cărora le-a înmânat diplome.

Gentea șut și…

Un moment gustat de spectatori a fost și cel în care portarii cu părul alb ai FC Argeș s-au așezat în poartă pentru un penalty inedit. Executant: Cristian Gentea! Primarul a așezat mingea la punctul cu var. Si-a luat elan și a tras perfect în colțul din stânga celor trei portari (!!!) care priveau perplecși. Gooooolll!!! A izbucnit mulțimea.

Pe cerul în amurg

Soarele asfințise. Se apropia momentul culminat al festivității de adio. Galeria a atins torțele. Reflexiile lor păreau că se proiectează pe cerul în amurg. Roșii. Precum sângele. Precum inima în care arde în vâlvătăi dragostea pentru FC Argeș. Pasiunea clocotitoare pentru echipa legendară a Piteștiului.

Flăcările speranței

Torțe ca la marile meciuri. Torțe ca niște lumini. Ca niște flăcări ale speranței că odată cu noul stadion va renaște și echipa alb-violetă. Și va fi iarăși ce a fost și mai mult decât atât.

Ochi înlăcrimați

În timp ce galeria cânta și torțele ardeau, s-a auzit un zgomot puternic. De motor. Fanii au tăcut.

Toată lumea s-a îndreptat spre una dintre căile de acces în tribune. Un buldozer intra în acțiune.

Mastodontul de fier a început să sfărâme zidul. Sub privirile celor peste o mie de oameni, utilajul zdrobea betonul.

Dar și inimile multora. Mai ales a celor vârstnici legați sufletește de stadion. Lama nemiloasă de fier lovea zidul. Din el cădea câte-o bucată. Din ochii oamenilor câte-o lacrimă.

Peste o mie de oameni și-au luat adio, înlăcrimați

Ce au luat…

Așa a început dărâmarea stadionului. La modul simbolic. Apoi fiecare spectator a luat ce a considerat. O piatră, o bucată de beton, o mână de pământ din teren. O parte din plasa porții. Ba chiar și câte-un scaun din plastic. Ceva mic, la prima vedere. Dar mare, prețios pentru cel care își va aminti peste ani, privind ,,obiectul”, de arena din Trivale.

…și ce au lăsat

Oamenii s-au despărțit greu de teren. De tribune. De locul în care au trăit bune și rele pătimind alături de echipa lor. Au luat câte ceva. Să ducă acasă. Să păstreze cu drag. Dar au lăsat mult mai mult. O parte din sufletul lor a rămas pe stadion.

A fost odată…

Nocturna s-a stins. Totul era învăluit în întuneric. Ultimii piteșteni au plecat oprindu-se mereu și privind în urmă. Triști. ,,„Adio!” Îi vor fi spus stadionului în sinea lor. În șoaptă. ,,Adio!” Și ei vor povesti nepoților cum a fost odată ca niciodată un oraș care avea un Prinț. Și avea o arenă în care el fascina spectatorii…