Colosul de asfalt: Mega-Autostrada României, uitarea unui vis din anii ’80

România a visat în anii ’80 la o infrastructură rutieră modernă, concretizată într-un proiect grandios: o autostradă de 870 de kilometri care să traverseze țara de la vest la est.

Aceasta urma să facă parte din rețeaua Trans-Europa Motorway (T.E.M.), conectând România la principalele capitale europene.

Deși ambiția regimului comunist părea nelimitată, proiectul nu a fost finalizat niciodată, rămânând doar o amintire a promisiunilor și planurilor mărețe.

Planuri mărețe pentru dezvoltarea rutieră

În anii ’70 și ’80, autoritățile comuniste au anunțat intenții grandioase de a transforma România într-un nod rutier important.

Prima autostradă, București-Pitești, inaugurată în 1972, a deschis apetitul pentru mai multe proiecte similare.

Planurile inițiale prevedeau o rețea de 3.200 de kilometri de autostradă care să conecteze toate regiunile istorice ale țării.

Însă, până la sfârșitul regimului comunist au fost finalizați doar 112 kilometri.

Colosul de asfalt: Mega-Autostrada României, uitarea unui vis din anii ’80

Traseul Mega-Autostrăzii

Autostrada de 870 km, proiectată să străbată 11 județe, urma să înceapă la Nădlac, la granița de vest a țării, și să ajungă la Constanța, pe litoral.

Traseul includea orașe importante precum Lugoj, Craiova, Drobeta-Turnu Severin și București.

Planul prevedea o autostradă modernă, cu două benzi pe sens, zone verzi mediane și intersecții denivelate, un standard tehnic avansat pentru acea perioadă.

Progres și oprirea lucrărilor

Lucrările au început timid în 1982, când au fost construiți 17 kilometri între Fetești și Cernavodă, împreună cu două poduri strategice peste Dunăre.

Totuși, dificultățile economice, lipsa fondurilor și prioritățile schimbătoare ale regimului au stopat proiectul înainte ca acesta să prindă contur.

Până în 1989, doar câteva segmente scurte erau operaționale, insuficiente pentru a realiza viziunea inițială.

Lecția unui vis nerealizat

Aceasta rămâne un simbol al ambițiilor epocii comuniste, dar și al provocărilor legate de infrastructura de anvergură.

Deși România a progresat semnificativ după 1990 în construcția de autostrăzi, acest proiect nefinalizat servește ca exemplu al importanței continuității și planificării strategice.

Astăzi, visul unei rețele rutiere integrate rămâne viu, însă realizarea sa necesită perseverență și o viziune realistă.

Sursa: playtech.ro

Foto: g4media.ro

• Distribuie:
• Distribuie
•