Acum 21 de ani am auzit prin strigătul lui Mircea Dinescu că în sfârşit am scăpat de Ceauşescu şi implicit de comunism.

Cu cel din urmă este mai greu, trăieşte bine în nostalgiile unora, probabil că trebuie să treacă mai mult de 20 de ani să scăpăm de reziduurile lui, poate cei 40 de ani de rătăciri în deşert ale lui Moise se aflăm că suntem liberi.

Cel mai mult însă mă surprinde şi jigneşte sunt însă comemorările an de an ale organelor represive. Armata care tocmai îşi pătase mâinile la Timişoara şi Bucureşti, jandarmeria apărută din fostele trupe de securitate şi poliţia ieşită din scârboasa miliţie, cu mult tupeu şi însoţite de biserica ortodoxă, care accepta până ieri dărâmarea lăcaşelor de cult, organizeză manifestări extrem de marţiale.

Azi 22 Decembrie e zi de bucurie că am scăpat de dicataură şi e meritul oamenilor simpli care ai ieşit fără a mai ţine cont de consecinţe să demonstreze împotriva lui Ceauşescu şi a comunismului. A lor este sărbătoarea şi a lor comemorarea victimelor acelor organe de represiune care azi au tupeul acestor manifestări.

• Distribuie:
• Distribuie
•