Până acum, 22 de morţi şi 13.000 de sinistraţi sunt cifrele statistice ale inundaţiilor care au afectat România. În timp ce oamenii fugeau, la propriu, din calea apelor, mulţi plângându-se că nu au fost avertizaţi de iminenţa viiturilor, miniştrii de Interne şi Mediu, erau prezenţi în Parlament, dezbătând soarta ANI, o instituţie care a ajuns un fel de flux de ştiri pentru presă şi doar atât.

Când trebuia să stea la butoane şi să coordoneze activitatea din teritoriu, aceşti miniştrii se certau pe teme politice cu Opoziţia, pentru că, pentru ei, era mai important un subiect politic decât groaza din mijlocul oamenilor. S-au certat, când apele se revărsau, pe nominalizarea şefilor de la TVR şi Radio. Îşi imaginau poate că, dacă ar avea şefi din partidele lor, TVR va difuza imagini din Săuceşti cu meri încărcaţi pe malul Siretului, sau cu oamenii îngropaţi în mâl şi luaţi de ape? Ce a făcut INMH, cum au funcţionat comitetele locale şi judeţene pentru Situaţii de Urgenţe? Nu oamenii, pentru că pompierii cu salarii tăiate, mai nou, se luptau cu valurile ca să salveze vieţile sinistraţilor. Ne întrebăm ce făceau instituţiile statului? Au rămas în paralizie. La fel cum a rămas şi preşedintele, care, iată, în momente critice, atunci când trebuia să dea încredere oamenilor, lipseşte. Este, într-un fel, începutul exterminării României reale. Cea neajutorată în faţa stihiilor naturii, fără instituţii care să funcţioneze, într-un stat paralizat în seceta crizei şi a măsurilor economice luate în contrast cu tot ceea ce au făcut celelalte state europene. Timpul a început să nu mai aibă răbdare. Culmea, nu cu cei care iau măsurile, ci cu cei afectaţi.
Bătrânii se sinucid pentru că li se taie pensia, oamenii se urcă pe macarale pentru că rămân şomeri, patronii îşi închid afacerile, profesorii şi doctorii ne pleacă în străinătate, sugarii primesc cu 15% mai puţin lapte. Este poate, pentru cei care trăiesc în realitate, începutul sfârşitului. Pentru cei care guvernează sau ţipă acum (după ce au greşit în alegeri, pe mâna lor) din Opoziţie,  un semnal de trezire la realitate. Să nu fie, poate, mult prea târziu. Pentru unii români, a fost cu siguranţă.

• Distribuie:
• Distribuie
•