Sunt sigur ca sunt sanse mici sa il cunoasteti pe Bernard. Eu l-am cunoscut dintr-o intamplare, fericita ce-i drept. Este un tip inteligent si destul de simpatic, unul dintre francezii care lucreaza la Dacia. La umbra, pe o terasa, a caracterizat ieri, intr-un mod foarte sintetizat, cam cum e cu politica pe la ei. Si mai ales, cam cum vad ei, francezii, oamenii politici. Asa am aflat, printre altele, ca si al ei parlamentarii fura la butoane, la vot. „Sunt politicieni, nu ai ce sa le faci”, ne trimite o remarca zambind. S-a aratat interesat de alegerile prezindetiale de la noi. Ne intreba cine credem ca va castiga. S-a aratat uimit ca la noi, lumea este putin interesata sa mearga la urne. Ne-a spus ca este foarte rau ca tinerii nu ies la vot. In psihologia sa de cetatean francez, nu intelegea ca tinerii din Romania nu sunt interesati de politica, din simplul motiv ca nici politica si nimic din ceea ce deriva din activitatea politica nu are tinerii in prim plan. Nu intelegea ca, intr-un fel, tinerii din Romania, se considera mult mai liberi cand nu se duc la vot. Nici cand „economia duduia”, nici acum, cand suntem in criza, tinerii nu au simtit ca ceva din viitorul pe care li-l ofera tara si guvernantii, nu mai spun de prezent, nu este bun. Politicienii nu inteleg, la randul lor, ca absenteismul in masa al tinerilor este un mesaj profund. Un mesaj ca ceva nu este in regula. Bernard nu putea pricepe ca, spre deosebire de politicienii din tara lui, cei din tara noastra au adanc intiparita mentalitatea fanariota. Si nici ca noi nu am avut alaturi Germania care sa ne ajute sa ne ridicam. Ca ai nostri fura nu doar la butoane, atunci cand se trezesc din somn, ci si tot ce inseamna pamanturi, paduri, fabrici, energie, bani, vise, sperante, vieti. Bernard nu a inteles ca, de pilda, in momentul in care noi sorbeam din suc, la Bucuresti s-a dat startul smardoielii de cartier. PDL-ul este disperat. Scandalurile in care sunt implicati ministrii din camarila lui Basescu, scot la iveala ca, de fapt, cel care promitea tepe coruptilor, este un capo di tutti capi al unui sistem la fel de mafiot ca pe cel pe care il acuza. Amicul nostru francez nu intelegea ca, dupa ce PNL s-a luptat sa isi puna oamenii in functii, la ciolan, moare de ciuda ca PSD si PDL face acum acelasi lucru. Ca, mai mult decat atat, la noi in tara, ciolaniada din bunul public se face prin legi. Nici nu ar fi inteles ca cineva i-ar scrie cu oi, pe un munte, presedintelui statului, si nici ca presedintele Senatului s-ar juca cu lopetica in nisip. Bernard nu ar fi priceput nici cum e posibil ca Parlamentul sa emita o (1) singura lege care sa fie aplicabila, dupa ce a fost publicata in Monitorul Oficial in jumatate de an. Si nici cum, de fapt, tara asta este condusa de legile unui premier care, atunci cand nu mai stie ce sa zica, fuge sa dea nitel cu coasa. Bine ca nu a fost seceta anuntata de specialistul in agricultura Tamaga, pentru ca altfel Boc nu ar mai fi avut ce naiba sa faca! Nu stiu cat ar fi inteles Bernard ca la noi, PSD sta in banca cu PDL. Si pentru ca cei de la PDL sunt nesimtiti si au luat toate ministerele cu dezmat la bani, social-democratii s-au suparat si au trecut in opozitie. Bernard nu ar fi inteles ca un partid de dreapta si unul de stanga si-au dat mana pentru mantuirea neamului romanesc, desi, daca tot sustin acum ca nu stiau ca vine criza si ca e atat de goala vistieria statului, nu stiu de la ce dracu au vrut salveze neamul asta. Bernard nu ar fi inteles ca un partid de dreapta si unul de stanga si-au dat mana, chiar daca ideologia nu le-ar f permis asta, pentru ca la noi nu exista partide, ci doar gasti mai mult sau mai putin pricepute in sistemul mafiot. Gasti care se intalnesc, care conlucreza, care se ataca atunci cand teritoriul le este incalcat, care trec peste orice fel de principiu care, practic vorbind, ar fi valabil pana si in adevaratele bande de mafioti. Bernard nu ar fi inteles ca PSD si PDL si-au dat mana peste tara, desi au primit voturi spurcandu-se unul pe altul, doar pentru ca le era prea foame. Asa au ajuns, incompetentii de la PDL ai lui Tamaga sa fie specialistii lui Filip Georgescu (declaratii inainte si dupa formarea coalitiei ale celor doi social-democrati despre cei din PDL). Si era foamea asa de mare intre baieti, ca au uitat ca mai vin si alegerile prezidentiale. Apoi si-au amintit, asa ca au decis sa-si imparta tara ca pe o bucata de branza. Au incercat sa isi puna oameni la conducere in teritoriu, pentru ca, indiferent care ar iesi de la guvernare, sa ramana totusi acolo. Astfel ca, de fapt, desi mediatic, PSD pare acum si-n luntrea de la putere si in cea de la opozitie, in realitate, acelasi lucru se intampla si cu PDL. Atata doar ca PDL este partidul de buzunar al auto-intitulatului tar Traian Basescu cel care, deocamdata este presedinte, deci nu au cum sa traga spre iesirea de la guvernare. Geoana s-a speriat, si-a dat seama ca de fapt, daca spui Basescu presedinte, spui Geoana omul care il asculta pe presedinte, un fel de Boc, dar rosu, si incearca acum sa se departeze de marinar. Toti politicienii au inteles ca in noiembrie, votul se va imparti astfel: pro si contra lui Basescu. Stiu asta si din campaniile trecute. Pentru ca toti lucreaza in asa fel incat populatia nu voteaza pentru ca are din ce alege, ci impotriva sau pentru ala care e la putere. Asa ca Geoana a plecat putin la un bal caritabil si a lasat sa se produca violul Monicai Iacob Ridzi si al Elenei Udrea in Parlament. Si ca show-ul sa fie total, pana si democrat-liberalii au fost nevoiti sa participe la viol. Boc a facut o criza de nervi luni, la intalnirea cu sefii PSD, la biroul de conducere al…coalitiei. Nu de alta, dar si Zeus a facut o criza de nervi pentru ca s-a dovedit ca, de fapt, inocenta partidului sau a fost demult deflorata, astfel ca Boc a primit probabil doua palme peste bot, pentru ca nu a fost in stare nici macar sa ii convinga pe pesedisti sa se calmeze, desi i-a amenintat cu dosarul lui Nemirschi. Constantin Nicolescu, vicepresedinte la nivel national la PSD, aflat printre cei trei lideri care au fost prezenti la acea intalnire, a dat-o cotita cand a fost vorba sa confirme faptul ca lui Boc i s-a umflat vena si a icnit ca nu mai e nevoie de coalitie, daca tot au parte de violuri. Fapt care, indirect, numai ce a confirmat aceasta iesire. Ca a fost asa, sta dovada si auto-apararea Elenei Udrea, care a venit cu un discurs stupid, dupa care a aratat cu degetul de care, de obicei tine atarnate gentile de firma, spre „barbatul” Nastase. De fapt, toti pedelistii arata acum cu degetul spre Nastase, care se ascunde de bratul de fier al justitiei in fundul Parlamentului. Vor sa curga si sange de pesedist. Si va curge, fie ca-l va chema Nastase, Nemirschi, Balzac sau altfel. Pana si Nicolescu, a afirmat ca dosarele de cercetare ale ministrilor vor curge ca un tavalug, si ca, mai ales, vor curge in functie de culoarea politica. Nu atat de limpezi au fost cuvintele sale, dar acesta a fost mesajul. De altfel, este sigur sa se intample asa, pentru ca acum la asta se lucreaza. Nu conteaza ca sunt scoli neterminate, ca nu e apa in fiecare sat, ca Land of Choice Romania inseamna ca poti alege sa mergi fie cu caruta, fie cu tractorul la un monument istoric, desigur, daca acesta nu a fost distrus de interesele mobiliare sau pentru ca nu ai cum sa scoti bani multi si repede daca ii dai pentru renovarea lui. Nu conteaza ca oamenii de afaceri mor in datorii, desi s-a inventat ministerul IMM-urilor, ca zeci de mii de romani ajung someri zilnic. Ca dam 4,5 miliarde euro in jumatate de an ca sa mentinem artificial leul la un punct acceptabil. Ca nu sunt medicamente in spitale. Acum toti se concetreaza pe un singur lucru: sa isi scoata omul presedinte. Pana atunci, vom avea parte de smardoaila in fiecare zi. Dosare, comisii, anchete, dezvaluri, zanganit de catuse, declaratii pline de mitocanie, analfabeti care vorbesc despre binele intelectualilor. Bernard nu ar fi inteles ca pentru romani tocmai s-a ridicat cortina pentru cel mai grozav spectacol. O amestecatura intre un show de magie si o telenovela care ar trebui sa ii tina aproape de televizor, care sa ii convinga sa iasa la vot. Spectacol care sa ii faca sa uite ca maine nu vor mai avea ce pune pe masa si ca dupa alegeri nu vor mai avea nici cum sa mai faca rost de ceva pe care sa-l puna pe masa. Criza este ingrendientul special in acest spectacol, iar dupa alegeri, va fi cea mai neagra realitate pe care le va putea-o oferi viata lor mizera. Ei, politicienii? Ei vor face bine, isi vor mai da o data mana, mai urmeaza o repriza de dosare si de smardoiala, dupa care se vor pune din nou pe strans. Pentru ca pentru ei, cel mai important este ca nu inteleg criza, din simplul motiv ca nu o vor simti. Doar au in mana tot ce are tara asta. Si zanganitul de catuse va ramane in urma. Va ramane mut, pentru ca a trecut campania electorala. Presa, cea care acum pare regizor de Oscar- pentru ca, nu-i asa, altfel cum s-ar mai transmite circul, va deveni din nou un caine maidanez care va da din coada la fiecare bucatica de paine pe care vreun politician o va arunca. Smardoiala se va termina, peste scena se va trage cortina. Televizoare se vor stinge. Ziarele vor fi folosite pentru aprinsul focului in sobe sau pentru infasurat borcane in care, cei care mai traiesc la tara, isi vor pune la conservat o teaca sau un compot. In fata, ne asteapta criza. Bernard nu ar inteles ca smardoiala este un spectacol platit din bani publici, cu destine umane, pentru un nenorocit de vot. Un vot care nu va aduce, asa cum el isi exprima cu siguranta speranta, ceva mai bun. Bernard a inteles totusi ceva, fara sa ii povestim nimic despre smardoiala asta: ca democratia insemna sa alegi dintre doua rauri pe cel mai mic si ca cel mai sigur proces prin care se poate schimba ceva in democratie este si cel mai lent. „Rabdare!”, ne-a urat. Si a mai pus la cei 20 de ani ai lui Brucan inca 20, pentru viitorul copiilor mei. Si ai vostri. Asadar, sa-i lasam pe ei sa se smardoiasca fara lubrifiant si noi sa avem…rabdare!

• Distribuie:
• Distribuie
•