Această zi a fost extrem de agitată la nivel naţional.

În primul rând Curtea Constituţională trebuia să se exprime la penibila lege de comasare a alegerilor de anul acesta. Această adunătură de moşnegi şi babe produse de fabrica de jurişti de partid de prin anii 50-60 cei mai siniştri ai comunismului românesc se comportă ca o adunătură de azil de flatulenţi amânând încă o săptămână decizia că poate oamenii din stradă vor fi răpuşi de frig. Această eroare politizată care este un  organism constituţional inutil copiat rău după Franţa trebuie să dispară atribuţiunile sale putând fi preluată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Speriat de stradă primul ministru Boc cere o primă întâlnire cu opoziţia parlamentară. Opoziţia reprezentată de domnii Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin au venit la discuţii cu revendicările străzii:

1. Demisia guvernului Boc

2. Instituirea unui guvern de tehnocraţi

3. Alegeri anticipate

Boc care a venit însoţit de Kelemen Hunor preşedintele UDMR, Gabriel Oprea şeful glumei numite UNPR şi Varujan Pambuccian, omul minorităţilor. Pe ultimul îl ştiam băiat deştept, inginer automatist, dar este şi el lipsit de caracter ca toţi românii.

Ce a oferit puterea: trasul de timp după vechea teoria iliesciană. La Piaţă Universităţii din 1990 erau lăsaţi să fiarbă în suc propriu, acum protestatarii îngheaţă în suc propriu.

După cum mărturisea Victor Ponta ofertele lui Boc putea fi interesante opoziţiei acum un an. Acum însă presiunea străzii cere măsuri radicale. Nu a admis nici măcar demiterea lui Igaş ministrul internelor, vinovat pentru manipulările diversioniste de duminică seara care au devastat centrul Bucureştiului. În fine Parlamentul se reuneşte în sesiune extraordinară luni de Ziua Unirii, cum remarca cineva ca să motiveze lipsa pedeleilor de la această aniversare.

La noi în Piteşti lumea a apărut mai masiv după ora 6 seara, mai puţini ca de obicei, frigul i-a lăsat pe mulţi în casă. Au fost cam vreo 300-400 de oameni, animaţi de tinerii care pot fi suporteri de galerie, dar sunt cei mai atinşi de criza economică şi destinaţi şomajului şi lipsei de perspective a politicilor guvernului Boc. Medicament care ne curariseşte de o să murim cu tratamentul băsescian care seamănă cu cel al lui Ceauşescu, care ne făcea rău crezând ca ne face bine.

Nu în ultimul rând aş vrea să resping o foarte periculoasă lozincă animată în mod iresponsabil de intelectuali de marcă, nici unii nici alţi nu sunt o soluţie, reflectată de un  panou din Piaţa Universităţii PDL – USL = aceeaşi mizerie. În primul rând soluţia partidelor politice este fundamentală democraţiei reprezentative, dacă o suspendăm dăm de dictatură sau anarhie. Cum este posibil ca Gabriel Liiceanu cel care a făcut apel către lichele să rămână încremenit în proiect? Dacă tăcea filosof  rămânea!

• Distribuie:
• Distribuie
•