Al X-lea Simpozion Internaţional – Experimentul Piteşti- Reeducare prin Tortură

În perioada 01-03 oct , 2010 la Piteşti s-a desfăşurat al X-lea Simpozion PERT. Din păcate Piteşti ne reaminteşte şi de teribilul experiment desfăşurat în ani 1949-1951 la închisoare comunistă din Piteşti. Este un act de onoare faptul că anual se desfăşoară acest eveniment, începând cu 2001, care ne aduce aminte de groaznica represiune comunistă împotriva elitelor şi patrioţilor români. Sufletul acestui eveniment este domnul Ilie Popa, profesor la Universitatea din Piteşti. Alături de el, Primăria oraşului şi primarul Tudor Pendiuc au făcut posibile desăşurarea a 10 ediţii acestui eveniment. Nu pot fi uitaţi nici Aristide Ionescu, deţinut în vremea experimentului carceral  sau Sergiu Rizescu, preşedintele Filialei Argeş a AFDPR.

Simpozionul mi-a oferit ocazia unei vizite la localul fostei închisori, transformate ulterior în sediul unui trust de construcţii. Aceasta n-a reuşit să schimbe radical planul fostei închisori, şi am avut ocazia să vizităm celularul din subsol şi camera 4 Spital unde Ţurcanu a desfăşurat sinistrul experiment torţionar, sub controlul odiosului zbir securist Nikolski. Ghidul nostru a fost domnul Aristide Ionescu.

Am avut ocazia apoi să audiem diverse mărturii a unor foşti deţinuţi politici ca şi prezentări a unor evenimente privind represiunea comunistă. Am urmărit prezentarea doamnei Iuliana Mocanu care m-a zguduit evocând numele unor patrioţi din zona Alba, condamnaţi la puşcărie pe viaţă sau ani grei de temniţă care au fost aduşi la securitatea din Cluj şi împuşcaţi la ordinul verbal al lui Pantiuşa Bodnarenko, general securist şi fost agent NKVD.

Am avut personal un schimb de opinii, destul de aprins, cu nişte neo-legionari. Să fie clar în perioada interbelică legionarii şi Garda de Fier nu s-au deosebit prea mult de comunişti, în acţiunea lor presărate cu crime împotriva unor mari personalităţi, precum I.G. Duca sau Nicolae Iorga.   A fost o mişcare extremistă, împotriva sistemului democratic din România. Atunci când tancurile sovietice i-au adus la putere pe comuniştii fără patrie şi popor în România, legionariii au luptat cu ardoare împotriva acestui regim scelerat, fiind martirizaţi în puşcăriile comuniste, la fel cu ţărăniştii, liberalii sau orice alţi patrioţi.

Ce m-a deranjat din nou este otrava care a lăsat-o securitatea prin dosarele care murdăresc pe nedrept, în cea mai mare parte, pe victimele terorii comuniste şi pe care mulţi o iau în serios, mai ales în disputele unor foşti deţinuţi.

Pe de altă parte cel mai deranjant lucru a fost lipsa totală a celor responsabili pentru  documentul pe baza căruia preşedintele Băsescu a condamnat comunismul. Acest simpozion este prilejul de a asculta mărturiile unora din victimele comunismului care se pot astfel pierde, dacă nu sunt consemnate şi pot alcătui addenda la faimosul document.

Nu am văzut nici măcar un mesaj din partea celor care conduc azi România şi au nesimţirea să se declare anticomunişti.

Pentru mine este un prilej de înrăire, de a-mi reaminti vremurile pe care le-am trăit, fără nici un pic de nostalgie cretină pentru o perioadă teribilă.