Apel la decenta

Ma doare si ma revolta rautatea oamenilor. Pana si gesturile-limita sunt comentate visceral. Sinuciderile din „ratiuni” financiare, daca poate exista vreo „ratiune” pentru care sa renunti la viata, sau greva foamei sunt tratate de unii si de altii cu superioritate, cu dispret.

In fata mortii cauzata de saracie sau de datorii ori in fata unor atitudini radicale de genul celei exersate de Adrian Sobaru, electricianul de la TVR care s-a aruncat in gol de la balconul Parlamentului, sau a celei a pensionarului militar care si-a dat foc langa Palatul Cotroceni ai posibilitatea sa taci. Un minim de bun-simt te obliga la a te abtine de la comentarii daca ai ceva de criticat.

Cristian Tudor Popescu a scris, la timpul respectiv, ca gestul lui Adrian Sobaru a avut asupra multora acelasi efect emotional ca taiatul porcului de Craciun. Adica, efect zero. Imi este imposibil sa inteleg minusul de suflet, de inima, al unora dintre semenii nostri. Dincolo de asta, insa, a te grabi sa injuri un om intr-o astfel de situatie este deja o monstruozitate.

M-a socat teribil parerea unui politician al Puterii cu care, la aceea vreme, am discutat, in particular, subiectul. Era convins, efectiv convins, ca in spatele lui Sobaru s-au aflat reprezentanti ai Opozitiei. Realmente, am ramas fara cuvinte. Sunt momente in care nu mai poti articula nimic. Cand logica si bunul-simt sunt fracturate grosolan, replica iti ingheata pe buze.

Si Cristiana Anghel, profesoara care a stat zeci de zile in greva foamei, a fost pusa intre paranteze. Nu putini i-au adus reprosuri. Fara sa stie, fara sa inteleaga ce inseamna sa nu mananci atat amar de timp. A fi empatic cu cel de langa tine este, pentru prea multi, un efort imposibil. Mai simplu le este sa arunce cu noroi, sa discrediteze, sa injure, sa porcaiasca.

Cei care stramba din nas in fata unor demersuri de acest fel, de fapt demersuri admirabile, ar fi bine sa priceapa ca exista oameni capabili de sacrificiu. Capabili de sacrificiu „doar” pentru un principiu, pentru o cauza nobila. Nu pentru toti „a trai” este exclusiv echivalentul a lui „a manca” si a lui „a avea”. Sunt si oameni, chiar daca rari, care pun pret pe moralitate. Daca tu nu ai capacitatea, mentala si sufleteasca, sa ii intelegi, nu inseamna, nicidecum, ca ei sunt niste excentrici, niste nebuni care merita injurati.

De cealalta parte, nici sinuciderile provocate de datorii sau de alte probleme similare nu trebuie comentate cu ura. Fara indoiala, sinuciderea este un pacat fundamental si e musai a fi dezaprobata. De aici, insa, si pana la a-i arata cu degetul pe sinucigasii din astfel de categorii este cale lunga. Gestul lor e unul definitiv, aducator de moarte, iar in fata mortii se cade sa fi decent.

mihaipaulcodunas@yahoo.com