Asa este in democratie!

Despre utilitatea si oportunitatea unui referendum, indiferent de tema pe care o presupune, vor exista mereu opinii pro si contra.

Intotdeauna, intr-o democratie, plebiscitul este speculat in interes politic si electoral. Daca admitem ca altfel nu se poate, nu vom deveni nicidecum isterici in a sustine sau, din contra, in a ne declara visceral impotriva unui demers legal si firesc.

Nu m-am entuziasmat auzind ca vom avea referendum in Arges. Nici nu am dramatizat. In definitiv, consultarea populatiei face parte din regulile unei democratii. Atat timp cat referendumul exista in lege, nu ma deranjeaza ca, din cand in cand, el sa fie exersat si in practica. Indiferent de subiectul pe care il propune, plebiscitul reprezinta o demonstratie de normalitate.

Tema pusa in dezbatere, preconizata desfiintare a judetului, este, dupa parerea mea, una de interes general pentru argeseni. Pe cale de consecinta, organizarea unui referendum pe aceasta tema nu e o initiativa deplasata. Judetul nu iti este desfiintat in fiecare zi, iar disparitia lui ca entitate administrativ-teritoriala va avea efecte asupra vietii cotidiene a cetateanului.

Un „argument” vehiculat de adversarii plebiscitului la care argesenii sunt chemati pe 28 august sa se pronunte impotriva sau pentru desfiintarea judetului este costul referendumului. Prefectul insusi s-a grabit sa anunte ca toate cheltuielile de organizare se vor ridica la circa un milion de euro. Spun doar atat: democratia costa. Pe de alta parte, banii alocati pentru consultarea cetatenilor nu fac gaura in buget si sunt o nimica toata, fie si comparand cu sumele aruncate pe apa sambetei, de diverse institutii publice, din prostie, din hotie sau din megalomanie. Ganditi-va, de pilda, ca referendumul ne va costa mai putin decat ne-a costat pe noi, pitestenii, arteziana muzicala din Piata Primariei.

Aceiasi adversari ai referendumului sustin ca o buna parte a populatiei este saraca cu duhul si nu are habar ce inseamna regionalizare si ca va vota emotional, iar nu rational. Ca, prin urmare, rezultatul poate fi anticipat de pe acum: majoritatea, probabil zdrobitoare, va spune „nu” desfiintarii judetului. Eu zic ca la fel de „bine” informati au fost romanii la ora plebiscitului pentru trecerea la Parlament unicameral si reducerea numarului de parlamentari. Cum procedam? Nu mai facem referendumuri in urmatoarea suta de ani, asteptand timpurile perfecte in care fiecare roman va fi genial?

Nici ideea de referendum, nici ideea de regionalizare nu trebuie sa ne sperie si cu atat mai putin sa ne isterizeze. Asa cum spun ca un plebiscit, chiar daca, inevitabil, manipulat in interes politic, nu este o sperietoare, la fel afirm si referitor la reorganizarea administrativ-teritoriala a tarii: nu priviti la ea ca la un monstru. Ambele sunt demersuri perfect normale, cum normale sunt si dezbaterile pe care le provoaca. Asa este in democratie!

mihaipaulcodunas@yahoo.com