Ascensiunea şi decăderea marilor puteri de Paul Kennedy

Această carte scrisă la sfârşitul anilor ’80 a apărut în traducere la Polirom în 2011.

Este o carte scrisă de un istoric englez, profesor la Yale în SUA. Este o carte care analizează evoluţia puterii militare şi economice a puterilor lumii în istorie. Cartea analizează la nivel global istoria începând cu secolul al XVI-lea

Este foarte interesant că pentru secolul XV adică anii 1400 la 1500 marile puteri ale lumii nu sunt europene. Kennedy consideră ca marea putere se afla le extremitatea estică fiind imensul Imperiu Chinez aflat la apogeu. Acesta începuse mari expediţii ajungând până în Africa. Dar brusc împăraţii chinezo restrâng expediţiile şi se închid în exterior rupând relaţiile cu exterior situaţie care durează până spre sfârşitul secolului XIX.

O altă mare putere neeuropeană care afectează istoria Europei sunt otomanii. Acest imperiu foarte bine organizat şi condus produc emoţia întregii Europe prin cucerirea Constantinopolului la 1453. Ei sunt agresivi şi încep campania de cuceriri spre centrul Europei., iar pe Marea Mediterană se ciocnesc cu Republica Veneţiei.

Cartea lui Kennedy: The Rise and Fall of the Great Powers, se ocupă de Europa începând cu 1500, o Europă care se deschide spre Atlantic. Atunci Spania descoperă America, portughezii ajung în India pe calea estică înconjurând continentul african. Evenimentul cel mai important al secolului este reunirea Imperiului Habsburgilor germani cu Spania sub împăratul Carol Quintul. Această putere domina Europa. Îi învinge pe francezi în tentativele de a cuceri Italia şi vor să supună Ţările de Jos protestante. Operaţiunile militare continuă în Ţările de Jos unde tercio spaniole îşi dovedesc puterea. Spre sfârşitul secolului Spania lui Filip al II-lea îi înfrânge pe otomani al Lepanto pe mare distrugându-le speranţele de a fi stăpânii Mediteranei. În acelaşi timp pentru că viitorul se juca în Atlantic construiesc Invincibila Armada ca să-i supună pe englezi. Amiralii reginei Elisabeta reuşesc să distrugă flota spaniolă marcând apariţia reginei mărilor, a flotei militare engleze. Această supremaţie engleză pe mare continuă până al începutul secolului XX. Şi românii lui Mihai Viteazu au partea lor de participare europeană prin relaţiile lui Rudolf al II-lea împăratul praghez şi Mihai Viteazu în ciocnirile cu otomanii turci, cum Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş au rolul lor european în provocările aduse puternicelor armate otomane ale cuceritorului Constantinopolului în secolul al XV-lea.

Secolul al XVII-lea este secolul multipolarităţii, Olanda iese întărită de războaiele cu spaniolii şi inventează capitalismul modern. Acest secol este secolul lor de aur, construiesc cele mai bune nave comerciale şi de război  şi la mijlocul secolului contestă puterea maritimă engleză cu amirali geniale precum Mihiel de Ruyter. Este perioada de aur a picturii olandeze a lui Jan Vermeer de Delft, al flamandului catolic Rubens şi al lui  Rembrandt.  Secolul este marcat de primul mare război european: Războiul de 30 de ani 1618-1648 care marchează emergenţa unei puteri nordice a Suedie. Gustav Adolf Vasa inventează infanteria modernă şi îi înfrânge pe Habsburgii imperiali. Date fiind resursele reduse al Suediei această armată se finanţează prin jafurile zonelor cucerite. Distrugerile aduse Germaniei sunt enorme, din cele 20 de milioane de germani după război supravieţuiesc doar 5 milioane! Sunt 300 de prinţi protestanţi şi imperialii catolici. La înfrângerea imperialilor contribuie noua putere emergentă a vestului Europei, Franţa lui Richelieu ministrul lui Ludovic al XIII-lea. Sfârşitul secolului marchează apariţia altei puteri în extremul răsăritean al Europei, este Rusia lui Petru cel Mare.  Europa de vest este dominată de Franţa lui Ludovic al XIV-lea.

Secolul al XVIII-lea este la fel de multipolar. Sunt cele trei puteri continentale Franţa, Imperiul Austriei şi Rusia şi după a doua jumătate a secolului emerge Prusia lui Frederic cel Mare, leagăn al Germaniei moderne. Echilibrul este menţinut în continuare de Anglia, ţara capitalismului în ofensivă, care începe să-şi constituie imperiul colonial. Finalul secolului duce la pierderea celei mai importante coloni cele care vor constitui viitoare State Unite ale Americii, dar englezii îi înfrâng mai pe oriunde pe adversarii francezi aflaţi şi ei în constituirea de imperiu colonial.

Sfârşitul de secol aduce Revoluţia Franceză  şi pe Napoleon. Cea mai populată ţară europeană din vestul Europei cu 29 de milioane de locuitori şi o economie în plină dezvoltare îi permite lui Napoleon să supună Europa. Pe rând sunt supuse Spania, Italia, Olanda, Germania, Prusia este înfrântă fără glorie, Austria este neutralizată. Şi Napoleon îşi pregăteşte dezastrul pornind campania împotriva Rusiei. În lupta împotriva lui Napoleon rămâne doar Anglia care controlează mările. Finalmente după Waterloo gloria napoleoniană se stinge. Începutul de secol este a fel de multipolar, dar există un lider incontestabil Regatul britanic intrat în Revoluţia Industrială cu cea mai puternică economie mondială. În centrul Europei puterea se împarte între  Rusia, Austria şi Prusia care împărţiseră regatul medieval al Poloniei şi Lituaniei. În Balcani se produce retragerea Imperiului Otoman în favoarea Austriei  şi mai ales a Rusiei. Dar Europa cunoaşte în a doua parte un eveniment politic extrem de important reconstituirea Reichului German sub conducerea Prusiei care se dezvoltă într-un ritm extraordinar după înfrângerea Franţei în 1871. În acest context apar şi primele state independente din Balcani: Grecia, România, Serbia, Bulgaria. Se mai produce primul război total între Sud şi Nord pe continentul american, Războiul de Secesiune. După acest eveniment SUA devin din ce în ce datorită imensului potenţial puterea emergentă dominantă a lumii. În extremul Orient se profilează Japonia ca mare putere economică şi militară.

Secolul XX este secolul celor două războaie mondiale. Se constituie în Europa cele două blocuri: Tripla Alianţă a Germaniei, Austro-Ungariei şi Italiei şi Antanta cu Marea Britanie, Franţa şi Rusia.  Războiul pare a da câştig de cauză Germaniei, dar intervenţia SUA răstoarnă echilibrul şi Germania este înfrântă. Imperiul Austro-Ungar dispare făcând loc  noilor state: Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, Austria şi Ungaria. România şi-a adăugat Transilvania, la fel Italia Triestul. Pe locul Imperiului ţarist a apărut o putere nouă şi periculoasă URSS-ul bolşevic. Anii 20-30 au fost anii revirimentului Germaniei revizioniste. Logica lui Hitler noul dictator german a condus inevitabil spre un nou război mondial. Victoria alianţei anti-hitleriste au confirmat apariţia unei lumi bipolare. În Pacific Japonia este înfrântă de SUA folosind bombele atomice. Pe de o parte era URSS care instaurase cu ajutorul tancurilor comunismul în România, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, estul Germaniei, Bulgaria şi independent în Iugoslavia şi Albania. Pe de altă parte era SUA care conducea lumea liberă.

Paul Kennedy încearcă să evalueze ce se va întâmpla la sfârşitul secolului XX. Dar ca de obicei cu cât eşti mai aproape de actualitate, cu atât te poţi înşela mai rău.  Autorul este cel mai preocupat de performanţele japoneze intrate ulterior în anii ’90 într-o puternică criză economică.

Cartea este bazată pe teoria analelor franceze a economicului care influenţează puterea militară şi implică poziţia unei mari puteri. Ignorând finalul cărţii merită să urmăreşti cum evoluează echilibrul puterilor în Europa pe o perioadă de 500 de ani.