Poate o să zâmbiţi, dar ştirea zilei de astăzi este dată, în opinia mea, de preţul prazului… Ce asumare a răspunderii, ce moţiune de cenzură, ce Boc, ce Băsescu şi alţi … „escu”! Toţi şi toate parcă pălesc în faţa… prazului, care a ajuns să coste 10 lei kilogramul! Tocmai acum, când românul intră în primăvară „galben ca turta de ceară”, criza îl păleşte – iată – şi mai tare cu un praz mai scump decât carnea de pui!
Se spune că în această perioadă, până la Paşte, creştinii trebuie să uite de carne, de lapte, de ouă şi să o dea mai mult pe legume, pe rugăciuni şi pe fapte bune, fiindcă numai aşa se pot pregăti sufleteşte pentru Învierea Domnului. Problema e că românii – nişte… creştini acolo şi ei, care ştiu dureros ce e suta de lei – trebuie să se abţină acum şi de la legume, care, şi ele, Doamne, au ajuns nişte delicatese.
Asta e realitatea, şi nu alta, iar eu mă întreb din nou, la fel ca ţăranii din Siliştea-Gumeşti ai lui Marin Preda, oare politicienii noştri au aflat cât e de scumpă viaţa? Oare ştiu ei de la câte trebuie să se abţină oamenii? Răspunsul mi-l dau tot eu şi parcă-l văd pe Cocoşilă la fierăria lui Iocan: „Bă, da’ proşti mai sunteţi!”… Bă, da’ proşti mai suntem!… Cum să nu ştie politicienii cum o duce poporu’?!
Ei ştiu multe, da’ acu’ nu-i interesează decât de ei, că la anu’ au alegeri şi trebuie să combată şi dă-i şi luptă, neicusorule, dă-i şi caută scrisori pierdute şi ascultă telefoane, dă-i cu stenogramele prin presă, dă-i cu DNA, cu reţineri, cu arestări, dă-i cu intimidări, dă-i cu făcutul de ziare de partid şi posturi de radio şi televiziune, dă-i cu şantaju’, dă-i la gioale, la ţepe, flutură cătuşe, adună gloate, fă alianţe, ţine-o aşa, n-o lăsa…
Păi, ce, mai are timp cineva să vadă că kilogramul de praz a ajuns 10 lei?!… Păi, ce, mai au timp politicienii să dea pe la ţară să vadă că acolo e… altă ţară?! Că acolo oamenii bolnavi nu au bani de medicamente, de tratamente, că nu au bani pentru lucrările câmpului! Eu n-am văzut pe niciunul dintre politicienii care apar mai tot timpul la televizor că se opreşte puţin din tâmpeniile pe care le perorează despre Guvern, despre asumări, despre moţiuni, despre criză – chestii existenţiale, care nu contează! – şi zice: „Bă, da’ proşti mai suntem! Bă, ţăranul moare de foame, că n-are bani de arat, de discuit şi aşa mai departe!” N-am văzut pe nimeni să pună degetul pe rana asta!
Discutam ieri cu un fost coleg. Făceam politică. La fel ca în poiana lui Iocan. El îmi spunea că în ţara asta chiar ar fi nevoie de un Partid Ţărănesc autentic. Care să ştie ce probleme sunt acolo jos, la talpa ţării, că de-acolo ne vine seva, că acolo creşte prazul…
Iar eu îi spuneam, mai pesimist, mai plăvan – cum zicea Ţuţea – că orice partid s-ar face acum în România – nimeni nu-l mai crede că e cu oamenii, că e pentru ei… Bă, da’ proşti mai suntem!…
