Dedicat tuturor anticomuniştilor extaziaţi de denunţarea comunismului de către preşedintele Băsescu.

N-au trecut decât aproape 4 ani de când preşedintele Băsescu a denunţat comunismul ca regim criminal. Şi iată ce ne declară ieri 4 noiembrie domnul preşedinte.

„Dacă el stătea numai 10 ani, era un mare preşedinte în istoria românilor”

Deci după cum vedem idolul preşedintelui Băsescu este tot nea Nicu. Preşedintele Băsescu împărtăşeşte, alături de mulţi din electorii săi, nostalgia după societatea aia bine întocmită, în care cetăţenilor li se permitea să aplaude tot ce spunea şefu’. Ca martor al iepocii respective pot spune că după îngheţul dejist şi groaznica represiune împotriva elitei ţării, chiar Dej începe politica de relaxare, Scoate deţinuţii politici din puşcării şi închide conducta de petrol spre ruşi (atunci era invers!). Ceauşescu continuă relativul dezgheţ cu măsuri de revalorizare a trecutului românesc, dar foarte parcimonios şi fără derapaje ideologice. Trecuse epoca lipsurilor, românii sunt mai relaxaţi. Vine August ’68 şi Ceauşescu are momentul curajului şi condamnă invazia Cehoslovaciei de către URSS şi acoliţii ei. Îi dispare repede curajul şi lucrurile evoluează pe linia dură comunistă pe care se altoieşte un naţionalism ce dădea satisfacţii românilor. Dar situaţia nu durează mult. Fascinat de comunismul extremului Orient: China lui Mao Ţze Dun şi mai ales Coreea lui Kim Ir Sen, Ceauşescu schimbă foaia şi impune o linie dură stalinistă prin tezele din iulie 1971 şi cultul propriei personalităţi. Totul pregăteşte dezastrul anilor ’80.

Unde a văzut Băsescu lucrurile bune ale lui Ceauşescu din primii 10 ani?

Poate Băsescu să beştelească cât vrea opoziţia, să mângâie pe cap pe Emil Boc şi guvernul său, cu toate că astea-s cam ciudate pentru un preşedinte, dar să admire pe Ceauşescu, chiar doar în primii lui 10 ani de dictatură, asta’i prea de tot!

• Distribuie:
• Distribuie
•