Aveam si pana astazi dovezi ca statul roman, cand nu este hot, pute a nerozie. Vin eu si va mai dau un argument. Am trait pe propria mea piele incompetenta celor care il populeaza cand m-am dus sa achit contributiile sociale pentru veniturile obtinute din contracte de drepturi de autor.

Bulibaseala, asta este cuvantul care descrie cel mai bine starea de fapt in institutiile din Pitesti implicate in colectarea acestor contributii. Precizez, din capul locului, ca vina nu le apartine. Dobitoci absoluti sunt guvernantii care au produs un act normativ si niste norme metodologice incalcite, deloc clare. Stilul e unul cat se poate de romanesc: complica tot ce este simplu.

Prima nelamurire, la Fisc. Trebuie sau nu sa completez declaratia 220,  pentru ca, in baza celor scrise acolo, Casa de Sanatate, Casa de Pensii si Agentia de Somaj sa-mi calculeze contributia? Declaratia 220 este un formular in care iti treci veniturile estimate pentru anul in curs. O institutie, doua pareri! Unii ca da, unii ca nu. Iertati-ma, eu cum procedez? Sunt contribuabilul naucit, turmentat. Daca Fiscul, fratilor, nu stie, atunci cine?

Am ajuns sa intreb la Finante pentru ca la Casa de Sanatate mi s-a zis ca am nevoie de declaratia 220. Nu! Nu aveam nevoie. In cele din urma, lucrurile s-au lamurit. Stati asa, din punctul asta de vedere, nu pe de-a-ntregul. La Agentia de Somaj, alta problema: formularul de declaratie de asigurat la fondul de somaj pentru persoanele cu venituri din drepturi de autor nu exista! Ba exista, dar doar pe pagina pe internet a Agentiei Nationale de Ocupare a Fortei de Munca. La departamentul Juridic gasesc intelegere si mi se printeaza formularul de pe site. Il completez cu ajutorul unui angajat amabil. Mai bine spus ne consultam unul cu altul pentru ca nici lui nu ii este foarte limpede ce si cum. Ajung sa platesc si rasuflu usurat.

Ok, sunt asigurat la zi pentru sanatate si somaj. Sa mergem la Casa de Pensii. La etaj, chestionez, politicos, in legatura cu subiectul o doamna. Cam sictirita, la ghiseu, stand de vorba cu o alta, care, tineti-va bine, pufaie dintr-o tigara! Ma indruma, totusi, catre ghiseul la care trebuie sa ma adresez. „Vreau sa platesc contributia la pensii pe drepturi de autor”, zic eu. „Imi pare rau, dar nu se poate, nu avem cont in care sa preluam banii. Asteptam clarificari de la Bucuresti. Nu este vina noastra”, imi raspunde, usor incurcata, doamna de la ghiseul 3. Suntem pe 23 august, iar pe 25 este ultima zi de plata. „Si daca dvs nu primiti lamuriri pana pe 25, statul ma penalizeaza chiar daca n-am achitat la timp nu din vina mea, ci din vina lui?”, intreb, mai degraba curios decat iritat. Raspunsul? Incredibil! „Nu va amendam, dar e posibil sa platiti penalizari de intarziere”.

Poftim?! Statul este bou de-a binelea, BOU cu majuscule. Vrei sa-i respecti legile, termenele, vrei sa-i platesti, iar el este atat de prost incat isi calca in picioare propriile decizii, dupa care, ce tupeu!, tot pe tine te sanctioneaza pentru neghiobia lui de BOU fara seaman pe lume.

Mihai Paul Codunas

mihaipaulcodunas@yahoo.com

• Distribuie:
• Distribuie
•