Au trecut aproape doua luni de la votul fraudulos pentru legea pensiilor. Roberta Anastase a ramas presedinte al Camerei Deputatilor. Nici nu a fost inlocuita, nici nu a demisionat. Pe deasupra, Parchetul nu a chemat-o inca sa dea explicatii. Protejata lui Basescu pare intangibila.

In conditiile date, replica opozitiei este cat se poate de fireasca. Refuzul parlamentarilor PSD si PNL de a participa la sedintele conduse de Roberta reprezinta alegerea corecta. Diversionist in discurs, ca de obicei, Traian Basescu invita opozitia sa deblocheze lucrarile Camerei in „interes national”, fara a sufla, insa, un cuvant despre impardonabila magarie din septembrie. Sa treci cu vederea si sa ierti furtul sunt optiuni inacceptabile.

Nu ne mira atitudinea lui Basescu si a Partidului Democrat Liberal. Maniera in care portocalii trag cu dintii sa o tina pe Roberta cocotata pe scaunul de presedinte al Camerei Deputatilor le sta in caracter. Este consecinta tupeului si a nesimtirii pe care actualul regim le promoveaza ostentativ. Nu este o surpriza ca seful statului si partidul sau de yesmeni nu vor sa renunte la Roberta Anastase. Dar procurorii, ce fac procurorii?

Deocamdata, constatam, mai nimic. Roberta nu a fost audiata pana la aceasta ora. Nici ea si nici vreo alta persoana implicata in cauza. Lentoarea cu care Parchetul lucreaza este evidenta si revoltatoare. In timp ce in alte dosare procurorii zburda, cand vine vorba de un apropiat al presedintelui viteza de actiune a institutiilor statului de drept este ca a melcului. Cat timp trebuie sa mai treaca pentru ca Parchetul sa instrumenteze asa cum se cuvine sesizarea impotriva presedintelui Camerei Deputatilor? Cat timp?

Nu cred ca este o intamplare. Procurorii s-au purtat cu manusi, de catifea, nu de box, si cu Monica Iacob Ridzi, o alta protejata a lui Traian Basescu. Nu mai spun ca Ridzi, in ciuda regulei generale instituita in anii din urma, nu a facut arest preventiv. Desi acuzata, printre altele, ca a distrus probele care o incriminau, doamna fost ministru nu a fost si nu este considerata pericol pentru ordinea publica. Altii, chiar daca nu au atentat la banul public, fiind urmariti penal pentru fapte care au legatura cu mediul privat, iar nu cu statul, ca in cazul Ridzi, au infundat luni de zile arestul.

In orice tara cu sistem democratic functional, o frauda de genul celei pe care am comentat-o aici ar atrage de la sine, automat si imediat, sanctionarea vinovatilor. Daca Romania era si ea o democratie autentica, dar nu este, Roberta Anastase ar fi demisionat sau ar fi fost demisa la maxim o ora dupa mascarada din Camera. De asemenea, a doua zi Parchetul s-ar fi autosesizat, fara a astepta ca cineva sa-i reclame furtul. Vom urmari subiectul, curiosi sa vedem daca, totusi, Anastase va plati cumva pentru cele intamplate.