Capitalism românesc

Comentariu la articolul lui Cristian Ghinea din Dilema Veche nr 422.

Sunt un avid cumpărător de produse româneşti de mâncare. De fapt toţi în piaţă, ca să sublinieze calitatea legumelor, spun că sunt româneşti. Este magic lucrul ăsta şi preţul este în consecinţă mai mare decât al celor aduse din import. Dar care este magia legumei româneşti? Are gust! Şi unii ţărani, agricultori sau cum li se mai spune, alimentează piaţa cu aceste produse.

Iau de obicei brânză de capră de la Monica din Gliganu. Vine mai rar şi are clienţi statornici, o ajută acum fiica cea mică, elevă la Liceul Economic, cea mare cred că este pe clasa a XII-a şi probabil nu mai are timp.  Şi Monica apare doar când caprele dau lapte adică începând din primăvară. Monica are şi vaci şi mai vine şi cu lapte şi telemea de vaci. Iau şi o excelentă brânză proaspătă de oi de la Belu, cioban din Beuca, Teleorman,  văr cu fizicianul Ionel, fostul coleg de institut şi acum de pensie.

Pe Sorin  din Hârtieşti l-am cunoscut ca vânzător de mere. El vindea un soi de măr deosebit, care am aflat că se numeşte Belle Fleur. Mi-a mărturisit că merii ăştia sunt vechi de vreo 50 de ani de pe vremea ceapelui. S-a îngrijit de ei şi acum am parte de acest gust deosebit, acrişor dulce, cu o pulpă deosebită. Este cel mai bun măr pe care l-am mâncat vreodată, şi după culoare este chiar mărul de aur. Sorin apare cu merele după anul nou şi vinde şi alte soiuri dintre care unul la fel de bun este din soiul Pătule. Mai iau din piaţă şi mărul acrişor de culoare maronie cu irizaţii de verde şi roşu Renet, alt măr cu gust deosebit.

Aştept să apară doamna blondă de la Zimnicea care împreună cu soţul sunt producătorii celor mai bune legume din piaţă. Roşiile produse de ei tip mamelon au un gust divin, românesc. La fel sunt castraveciorii, ardeii graşi, ardeii capia şi ceapa verde şi ridichile de lună. Produc în solarii şi apar doar în sezon sunt producători adevăraţi, nu pieţari intermediari.

Toate aceste personaje pe care le întâlnesc în piaţă au înţeles legile economice ale capitalismului. Îmi amintesc năduful unui producător de brânză obligat să-şi vândă marfa cum vrea miliţia populară în vremurile scelerate spre final ale lui Ceauşescu. Acum nu mai există aceste constrângeri, există cerere şi ofertă.

M-am bucurat când a apărut prin ’95 primul hipermarket în Bucureşti la ieşirea din Militari. Când veneam cu vreun coleg cu maşina în delegaţie la Bucureşti ne opream obligatoriu să cumpărăm ceva. Obligatoriu treceam pe la toaletă să ne spălăm pe mâini şi să ne uscăm mâinile la uscătorul de aer cald! Exista impresia că vând mai ieftin şi că găseşti produse de calitate din import. Pe urmă marginile Piteştiului s-au umplut de aceste hipermarketuri. Asta s-a întâmplat în vremea capitalismului popular al lui Tăriceanu şi mă surprinde că domnul Cristian Ghinea îl detestă pe primul ministru al singurului guvern care a dat speranţe românilor că se poate trăi mai bine.

Capitalismul în România a produs o revoluţie a instalaţiilor sanitare. De la budele, veceurile, closetele, umblătorile din vremurile comuniste aceste instalaţi sanitare au evoluat spre rangul de toalete, care miros bine şi ai posibilitatea să te speli şi să te ştergi pe mâini în condiţii impecabile. Nu degeaba cele mai frecventate localuri din Piteşti au şi cele mai curate toalete. Dacă regretaţi trecutele closete o trecere prin Bulgaria este foarte instructivă, unii comersanţi de acolo au rămas la stadiul balcanic!

Capitalismul a dat lovitura în comunicaţii. Eu am două telefoane celulare, soţia unul şi în casă sunt două fixe, unul dat de firma de IT care-mi furnizează cablu, internet şi unul din celulare. Ce tapaj s-a făcut cu privatizarea Romtelecomului, bine că s-a vândut, apariţia telefoniei celulare i-a dat o lovitură cumplită. Şi îmi amintesc că Boia în analiza privind declinul francez spunea că Franţa era slab telefionizată într-o perioadă când alţii stăteau mai bine prin anii 50-60. Acum în România găseşti celulare inclusiv la homleşi.

Da, economia de piaţă ne-a adus speranţe. Domnul Ghinea exemplifica reuşita prin companiile de aviaţie low-cost, care concurează pe cele mari prin preţuri. Evită cu grijă să spună coşmarurile care le declanşează câteodată aceste companii prin lipsa unui program sigur de zbor, sunt acuzate adesea de întârzâieri enervante, explicabile doar prin costurile mici aeroportuare. Recunosc că nu folosesc serviciile low-cost şi că le privesc cu mefienţă. Când eram activ am folosit companiile normale chiar cu transbordări intermediare pentru că respectau programele de zbor. În situaţiile când plecam la diverse conferinţe internaţionale foloseam trenul, pe vremea când preţul căii ferate concura cu avionul. Acum trebuie să recunosc că au crescut foarte mult, dar în concedii folosesc trenul pentru că este mai confortabil şi mai sigur şi nu mă grăbesc. Îmi dă posibilitatea să mă opresc unde vreau. Aş atrage atenţia din nou că situaţia de la calea ferată românească a devenit dramatică, neglijând-se unul din cel mai importante mijloace de transport. În Europa trenurile de mare viteză concurează la viteză şi confort avioanele. Thalys te duce la Paris Nord  la Bruxelles Midi într-o oră jumătate. Nici nu vreau să calculez cât ţi-ar lua cu avionul, adunând ajunsul la şi plecatul din aeroport şi timpul pierdut la îmbarcare şi debarcare. Chiar dacă este aparent mai scump şi este subvenţionat, este mijlocul de circulaţie preferat de turiştii americani în Europa.

Revenind însă la capitalismul românesc prezent îl resping cu hotărâre. Din capitalismul de cumetrie al lui Năstase s-a ajuns la capitalismul de hoţie din vremurile de azi. Regimul de azi este unul plutocratic, care avantajează doar pe puţinii clienţi ai puterii cu pretenţii de reformă. Cea mai proastă reclamă a capitalismului este ceea ce se întâmplă acum la noi!