Articolul lui Cioflâncă din revista 22 -ANUL XXIII (24 – 30 aprilie 2012) identifică confuziile voite care se fac în privinţa tragediei evreilor din România.
Revizionismul căruia i-a picat prosteşte victimă şi senatorul Dan Şova, absolvent şi de Istorie!? se referă în primul rând la numărul victimelor. Sunt puţine documente privind victimele din lagărele din Transnistria. Se iau mecanic cifrele evreilor dinainte de al doilea război mondial şi se scade numărul celor care au supravieţuit după război şi asta dă numărul acestor victime. Ori Ardealul de Nord a fost sub stăpânire ungurească şi evreii de acolo au pierit la Auschwitz parte a Holocaustului Nazist. Provinciile pierdute după război la Uniunea Sovietică: Basarabia şi Bucovina de Nord au fost teatrul represiunilor anti-evreieşti cu deportări în Transnistria. Ori aici este complicat să socoteşti câţi au mai supravieţuit după război, asta şi datorită necooperării interesate a autorităţilor sovietice. Norman Manea este cazul unei familii deportate in Transnistria din excesul cretin al administraţiei antonesciene care a extins deportările evreieşti la întreaga provincie istorică Bucovina fostă în Imperiul Austro-Ungar, nu doar la partea ocupată de sovietici în perioada 1940-1941. Mai sunt pogromul de la Iaşi şi represaliile de Odessa unde victimele au fost la fiecare cel puţin câte 10000. Deci minimum 100000 de evrei au pierit în Holocaustul românesc. Cred că şi importanţa numărului victimelor se exagerează interesat atât de partea negaţioniştilor cât şi de partea celor care exagerează acest număr. O crimă a fost să fi murit datorită represiunii un singur evreu. De asemenea negaţioniştii exagerează soarta evreilor din România care nu au suferit represaliile antonesciene din provinciile româneşti ocupate de sovietici.
O altă sursă de confuzie o constituie importanţa exagerată a evreilor în nomenclatura comunistă care a ocupat România postbelică. Sunt sigur că securiştii au răspândit şi răspândesc legenda că acest regim îi avea şefi doar pe evrei, comunismul fiind astfel o invenţie evreiască. Ori aceştia ignoră că şeful comunismului românesc şi marele vinovat al represiunii împotriva elitelor româneşti era Gheorghe Gheorghiu Dej român sadea, la fel ca şi alţi ejusdem farinae din gaşca care au instalat comunismul.
Ignoranţa privind aceste probleme extrem de delicate ale istoriei noastre recente de care nu avem a ne lăuda a fost întreţinută de autorităţile ceauşiste cât şi obscurizate în timpul lui Dej. Observ cu tristeţe manifestarea un antisemitism fără evrei. Publicarea unor cărţi cu sprijinul autorităţilor judeţului Suceava păstorit la propriu şi figurat de importantul Flutur de la PDL nu face decât să confirme această ignoranţă.
Dacă articolul lui Cioflâncă s-ar fi rezumat la identificarea acestor probleme n-aş fi avut nimic de comentat.
Domnul Cioflâncă nu este prima boacănă privind antisemitismul. S-a trezit luând poziţie când Banca naţională a emis o medalie cu efigia Patriarhului Miron Cristea. Una este să acuzi de antisemitism oameni politici sau intelectuali, alta este să acuzi de antisemitism înalte feţe bisericeşti. Doctrina creştină acuză pe evrei de crucificarea lui Cristos. După al doilea război mondial biserica catolică şi mai nou şi biserica ortodoxă şi-au modificat relaţiile cu evreii mai ales în lumina Holocaustului. În Ardealul de Nord ocupat de unguri după dictatul de la Viena atât biserica ortodoxă cât şi cea catolică au luat atitudine împotriva comportamentului antisemit al autorităţilor maghiare. Ştiu că şi în România în timpul războiului înalte feţe bisericeşti au luat atitudine împotriva exceselor antisemite ale autorităţilor antonesciene. Aşa că este complicat şi mai ales nepotrivit să aduci asemenea acuze. Poţi să-l acuzi de simpatii legionare pe călugărul Teoctist dar este mai complicat să aduci asemenea acuzaţii Patriarhului Teoctist.
Ce m-a deranjat este că domnul Cioflâncă, în plină efervescenţă şi delir al denunţării unor antisemitisme reziduale, îl găseşte pe Ioan Gavrilă Ogoranu ca exemplu de antisemit. Să fim bine înţeleşi! Ioan Gavrilă Ogoranu se pare că a avut ca tânăr elev simpatii prin Frăţiile de Cruce legionare. Însă el a luptat cu arma în mână împotriva comunismului. A scăpat nearestat ceea ce dovedeşte că nu suntem o naţiune de turnători ordinari şi sicofanţi. Ioan Gavrilă Ogoranu este un erou anticomunist exemplar. Sunt puţini oameni de care putem fi mândri că au fost rezistenţi anticomunişti. L-am cunoscut pe Ioan Gavrilă Ogoranu la Seminarul anual Fenomenul Piteşti şi nu a dat niciun semn de porniri antisemite. Este posibil să se fi afişat cu neo-legionari, dar nu ştiu să fii făcut vreo declaraţie publică în acest sens. Am experienţa neplăcută la aceste manifestări de a fi în contradicţie cu neo-legionari sau bătrâni legionari care nu au scăpat de anumite obsesii. Ei trag pe spuza lor tot martirajul din închisorile comuniste sau îl amestecă şi pe Regele Mihai în ciorba lor revanşardă şi am reacţionat ferm la aceste ieşiri. Dar să nu-i amestecăm în aceste nerozii pe adevăraţii eroi. Ei au luptat împotriva comunismului şi s-au sacrificat pentru acest crez, nu pentru cine ştie ce puseuri antisemite.
Atenţie domnule Cioflâncă cu aceste afirmaţii care nu pot stârni decât reacţii de respingere şi dezaprobare!
