Cristian Ghinea nu-i destul dacă nu e şi fudul

Am citit articolul de ieri, 25 ianuarie 2011, al lui Cristian Ghinea despre pensiile militare. Despre articol nimic de zis, nici eu nu sunt fericit când îl văd pe colonelul pensionar Valeriu Pricină văicărind-se, când îl ştiu pe vremuri cu Ceauşescu în gură.

Articolul nu acuză nici prostia Ministerului Apărării care n-a fost în stare să facă recalcularea pensiilor şi s-a apucat să le dea pensii aiurea. Guvernul ar fi trebuit să stabilească criterii clare pentru pensiile militare ca aceştia să primească pensii care nu au avut legătură cu cariera şi activitatea lor.

Dar domnul Ghinea are un scop, vrea să amendeze pe Crin Antonescu pentru o declaraţie riscantă privind pensiile militare şi să-l facă prost! Şi pentru asta se apucă să dea exemple despre mari ruşini suferite de onoarea militară românească din secolul trecut.

În loc să găsească cele mai simple evenimente de ruşine a onoarei militare ale armatei române cum au fost reprimarea răscoalei din 1907 sau cum au fost împuşcaţi românii în decembrie 1989, sau la limită trecerea aliniamentului Nistrului în 1941, Cristian Ghinea nimereşte ca Ieremia cu oiştea în gard, dând exemplu cel puţin cretine şi dezonorate pentru un politolog!

El exemplifică cu retragerea armatei române din Basarabia şi Transilvania de Nord în 1941. Ca şi cum armata a dat decizia aceasta şi nu politicienii reuniţi în Consiliul de Coroană, regele Carol al II-lea şi Guvernul României? Armata Regală a eliberat în 1941 Basarabia şi în 1944 Ardealul de Nord.

Armata română s-a retras în Moldova după bătălia Bucureştiului în 1916. Motivul era că eram sub presiunea armatei lui Makensen din sud şi a lui Falkenheyn din Nord. A fost o decizie care a salvat armata de la distrugere, a fost salvat de la ocuparea întregului teritoriu naţional şi determinat rezistenţa armată pe aliniamentul din Moldova de sud.

Armata română a fost agresată în ianuarie 1941 de către legionari, dar consecinţa a fost dispariţia legionarilor de pe scena politică.

Păcat că un tânăr altfel inteligent şi interesant în analizele privind Republica Moldova se hazardează în afirmaţii despre istoria românilor pe care nu le cunoaşte.