Cu tristeţe despre libertatea de credinţă

Îi întâlnesc adesea prin centrul oraşului. Sunt de obicei doi, sunt tineri, în cămăşi albe şi cu pantaloni negri. Sunt zâmbitori şi dacă îi priveşti cu interes încearcă să te abordeze. Au o etichetă neagră care-i identifică, dar aparenţa lor nu te înşeală, au acel ceva pe care numai americanii îl au, care-i deosebeşte de noi ceilalţi, siguranţă şi încredere. Da, sunt mormonii în misionariat! Credeam până cu puţin timp în urmă că aceştia au luat ţintă de misionariat România. Dar citind prezentarea candidatului republican Mit Romney, care este mormon, am înţeles că la acest cult misionariatul este o obligaţie. Romney a fost în tinereţe misionar la Paris!

Astă seară vorbeau cu un tânăr în centru, lângă magazinul Trivale. Discuţia asta însă a scos din sărite pe un individ vârstnic cu părul alb. A început să strige la cei doi tineri misionari mormoni că n-au ce căuta aici în România, că noi nu suntem triburi sălbatice. Atât de nervos era nenea ăsta foarte fundamentalist că s-a apucat să strige că noi suntem creştini dinainte de Cristos???!!!!!

Ceea ce am văzut la agitatul îmbătrânit şi înăcrit este probabil rezultatul prostiilor bolşevice de agitprop şi îndoctrinare aspirate pe nemestecate din tinereţea revoluţionară a celui azi îmbătrânitului şi conservatorismul ortodoxist adoptat pe furiş tot din aceea tinereţe.

Este şi rezultatul unor teze furnizate de istoricii ceauşişti privind excepţionalismul românesc.

După Revoluţia din Decembrie ne-am recâştigat şi libertatea credinţei. Din păcate unii precum individul în chestiune pe care-l bănuiesc de ceva activităţi de propagandist pecerist plătit sau nu, nu a înţeles ceva esenţial dat de libertate: poţi să crezi în ce vrei tu! Esenţial este ca această credinţă să nu deranjeze pe ceilalţi.

Este un pic cam curioasă şi ciudată modalitatea pe care o adoptă mormonii, dar dacă nu ştii că ei sunt misionari peste tot în lume, asta poate trezi suspiciuni. Ne vom obişnui şi cu acest lucru!

Pe de altă parte

Credinţa este un lucru bun cât te învaţă să-ţi respecţi semenii, îşi pierde puterea şi semnificaţia atunci când îi urăşti pe cei care nu au aceeaşi credinţă cu tine! ştiu că preoţimea ortodoxă nu este mulţumită că au apărut misionari al altor culte. Ei trăiesc cu impresia că au drept de exclusivitate la români, de aici şi mefienţa cu care-i privesc pe greco-catolicii luaţi cu japca de autorităţile comuniste şi făcuţi ortodocşi din nou în 1948. Ei justifică această atitudine prin întâmplările care au avut loc în Transilvania în 1700. Se uită că unirea cu Biserica Romei a fost un act politic justificat prin emanciparea românilor din condiţia inferioară în care erau ţinuţi de aristocraţii maghiari. Se uită că şcoala ardeleană este produsul excepţional al acestei uniri bisericeşti, că datorită acelor intelectuali am recăpătat straiul latin al limbii române emancipându-ne de alfabetul chirilic cu care s-a scris de la 1521 al Scrisorii lui Neacşu până la jumătatea secolului XIX.

Şi de aceea să ne bucurăm:

Cristos a înviat!