Un eveniment nefericit, moartea lui Adrian Păunescu, petrecută săptămâna trecută, a fost un într-un fel un test al hârtiei de turnesol, despre felul cu scrii.
Mai toţi cei care l-au cunoscut scriitori şi literaţi au scris despre poetul şi promotorul Adrian Păunescu. Au pus în evidenţă talentul poetic dar nu au uitat căderile acestuia, cultul detestabil făcut lui Ceauşescu. Totul a fost făcut cu măsură şi cu tristeţe, cum se face la trecerea în nefiinţă a unuia bun sau rău. Nimeni nu o să uite rolul său nefast în cultivarea personalităţii caricaturale a fostului dictator comunist. Ce era însă absolut aiuritor, erau anumite reacţii şi poezii, precum Analfabeţilor, care contraziceau toate mizerabilele mătănii propagandistice la personalitatea mahărului comunist. La fel şi revista Flacăra, aşteptată cu nerăbdare pentru reportajele şi articolele care străpungeau minciuna şi ipocrizia unui sistem ticăloşit. Episodul dramatic l-au lipsit pe Adrian Păunescu de la incantaţiile finale ale comunismului românesc, într-un fel această marginalizare i-a făcut bine.
După decembrie 1989. revenirea lui a dovedit că nu a abdicat de la ideile de stânga profesate şi înainte. Comportamentul lui contradictoriu a evoluat spre o înţelepciune a unui om dedicat culturii româneşti, păstrând un nestins patriotism pentru valorile româneşti din Basarabia. Mulţi dau încercat să profite mediatic după trecerea lui în nefiinţă. Versificatorul şi palidul său imitator Vadim Tudor s-a erijat într-un fel de moştenitor poetic al patriotismului ocazional, comilitoni idei şi de partid au încercat să-l transforme într-un simbol naţional, ceea ce nu a fost, din păcate.
Dar cel mai rău au reacţionat doi publicişti Andrei Cornea şi Vadimir Tismăneanu. Să-l transformi pe publicistul Adrian Păunescu în simbolul răului absolut, să-l muţi din rolul unui saltimbanc al dictaturii în esenţa acestui rău să-i acorzi un rol central în nenorocirile finale ale comunismului dovedesc o totală inadecvare. Cel surprinde şi mai tare este că ambii provin din familii de mahări comunişti care au deţinut roluri destul de importante în perioada represiunii celei mai sălbatice ale comunismului împotriva elitelor româneşti. Reacţiile publice au fost pe măsură şi îşi merită din plin hula şi aversiunea publică.

• Distribuie:
• Distribuie
•