Acest volum cuprinde mai multe studii al Martei Petreu privind probleme culturale ale istoriei moderne ale României.
Marta Petreu prezintă mai multe probleme spinoase şi delicate ale culturii române de la începutul fondării României moderne până în perioada României Mari din epoca interbelică.
De la fondarea României ca stat independent şi suveran factorii politici cât şi intelectualii acestei ţări s-au confruntat cu o mare şi delicată problemă care a trenat până după Primul Război Mondial. România şi Moldova începutului de secol XIX s-a confruntat cu o masivă emigraţie a evreilor. Aceştia proveneau din Rusia şi Galiţia. Unul dintre motive era prigoana şi pogromurile din Rusia, iar altul a fost decolarea economică prilejuită de funcţionarea Regulamentului Organic. Aceasta a condus la dezvoltarea legăturilor economice ale principatelor. În perioada 1834 1848 suprafeţele cultivate cu cereale au crescut masiv şi au dus la creşterea masivă a veniturilor moşierimii româneşti. Deci trebuia să existe comercianţi şi cei care să faciliteze comerţul cu cereale şi alte produse agricole. Lipsa acută de oameni pricepuţi au determinat o migrare masivă a evreilor. De asemene se producea o revoluţie a costumaţiei românilor începând cu boierii mari până la toţi amploaiaţi care făceau să funcţioneze noul stat regulamentar. Ori croitorii autohtoni nu ştiau să facă haine nemţeşti ştiau doar tehnicile costumului oriental. Asta explică existenţa unui număr masiv de croitori evrei pe care mi reamintesc din copilărie. Informaţiile acestea le-am obţinut din cartea de amintiri a lui Radu Rosetti.
Această năvală a speriat inclusiv comunitatea evreiască veche din Moldova atrăgând aspre observaţii chiar din partea lui Iuliu Barasch liderul legendar şi foarte respectat al comunităţilor evreieşti din Moldova mijlocului de secol XIX. Aceşti noi evrei nu se integrau , vorbeau dialectul idiş şi se îmbrăcau în costumaţia tipic galiţiană. Independenţa României a impus din partea marilor puteri împământenirea evreilor. Această dorinţă a fost întâmpinată de factorii politici responsabili cu mare rezistenţă. Primirea cetăţeniei evreilor din partea statelor din Apus s-a făcut după o perioadă mai lungă. Liderii politicii români vedeau în evrei un puternic concurent în constituirea burgheziei şi a clasei medii. Din acest motiv s-a manifestat un puternic sentiment antiiudaic şi mai rău antisemit. Marta Petreu îl scoate de bine de rău pe Eminescu ca antiiudaic nu antisemit. Eminescu vede în aceştia şi nu numai, doar acesta are accente xenofobe care îi privesc şi pe bulgari şi pe greci văzuţi ca exploatatori ai activităţilor productive ale românilor. Cultura şi politica românească sunt pline de antiiudaici şi antisemiţi cu o singură excepţie notabilă în liderul conservator P.P Carp care învinuia lenea românilor care să-i concureze pe evrei în economie şi alte activităţi lucrative.
Este analizată apoi opera lui Simion Mehedinţi care evoluează de la atitudini evreofile la 1900 la antisemitism în 1943 în vremea războiului când elaborează ideologia revizuită a Românismului.
Un alt studiu interesant este dedicat cei doi mari filosofi interbelici de la Cluj: Lucian Blaga şi D. D. Roşca. Ambii au creat sisteme filosofice importante. Drama lui Blaga este că filosofia sa cât şi a lui Roşca au fost supuse analizei lui Lucreţiu Pătrăşcanu care a dat sentinţa idealismului sistemului blagian. Nu aşa de dur a fost cu D: D. Roşca. Consecinţa studiului lui Pătrăşcanu a fost că Blaga a fost alungat din Universitate şi a fost marginalizat, Roşca a supravieţuit bine mersi la catedră. Cât de cinică este viaţa şi destinul, pe Pătrăşcanu l-au omorât comilitonii comunişti, în schimb sentinţele sale au fost acceptate şi menţinute.
O altă parte importantă a acestor studii este dedicată perioade interbelice şi celor trei mari intelectuali afirmaţi în Occident: Eliade, Cioran şi Ionescu. Toţi părăsesc România, primii doi încercând să-şi uite tinereţea deocheată marcată de adeziunea la mişcarea legionară, a unor pusese antisemite toate determinate şi de personalitatea diabolică a profesorului lor de filosofie Nae Ionescu. De această personaj este legată şi personalitatea lui Mihai Sebastian, evreu refuzat de Ionescu să se manifeste ca român. Prin emigrare şi părăsirea limbii total la Cioran, parţial la Eliade ei fac pasul spre afirmarea plenară în cadrul unor mari culturi. De această nocivă şi nefericită mişcare extremistă este legată personalitatea lui Constantin Noica, filosoful care rămâne să suporte rigorile prigoanei comuniste, Noica devine victima lecturilor din Cioran într-un sinistru proces din 1958. Marta Petreu încearcă să înţeleagă proiectul lui Noica de afirmare culturală care necesita colaborarea cu autorităţile şi mai ales cu securitatea. Proiectul lui Noica este respins net de migraţia românească de la Paris, dar a reuşit ca să dea rezultat prezenţa azi a doi importanţi lideri culturali Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu.
Cel mai impresionant apel al studiilor Martei Petreu este că cere intelectualilor români o analiză plină de înţelegere a destinului comunităţii evreieşti din România care a stat sub semnul Holocaustului şi a Gulagului comunist, fiind parte inerentă a poporului român cu care a împărţit şi binele şi răul. Ader necondiţionat la acest apel pentru că sunt extrem de scârbit când îmi trec pe sub ochi articole de un antisemitism jenant şi abject care nu ne fac bine. Plecarea evreilor ca şi a germanilor sunt mari pierderi pentru naţiunea noastră, aceştia putând fi o punte în dialogul României cu lumea.
