Zilele acestea este un adevărat uragan de reacţii şi contrareacţii privind poziţionările şi repoziţionările de pe scena politică. Trăim o realitate dură şi neprietenoasă, ne merge prost şi asta este cauzată în primul rând de guvernarea imbecilă a lui Boc şi a PDL mângâiaţi pe creştet cu iresponsabilitate de preşedintele Băsescu. Din acest motiv au apărut primele acţiuni de coalizare a actualelor partide ale opoziţiei. Este de fapt normal să apară discuţii şi controverse. Reacţiile au apărut după prima iniţiativă de a se forma o alianţă de centru dreapta între PNL şi PC. Evident că această alianţă a trezit şi trezeşte dispute, mai ales din pricina figurii dominante a acestui partid al Antenelor. Domnul Voiculescu are ambiţia unei formaţiuni politice proprii, care n-a trecut de pragul minusculului electoral, dar care datorită acestui puternic trust media a fost luat în braţe iniţial de PSD, iar acum de PNL. Liderul Crin Antonescu argumentează prin similitudinea doctrinară, iar figura tânărului lider PC cu iniţiative economice liberale şi rezonabile pare un partener mai potrivit decât controversatul Voiculescu din fundal. Torentul de injurii şi veninuri provocat de alianţa nou formată era normal din partea unora precum Mircea Mihăieş, T. Ungureanu, şi chiar al purului liberal şi scriitor Cărtărescu, manifestat doar ca anti PNL în orice formă şi conducere. Ideea doamnei Mungiu că PNL de unul singur şi alimentat de criza prezentă ar fi trecut în scurt timp pragul de 30% şi la anul a unei simpatii electorale mi se pare uşor fantasmagoric. Crin Antonescu este un lider destul de popular dar pentru a determina procentajele dorite de doamna Mungiu ar trebui să devină populist precum a fost cu mare iscusinţă Traian Băsescu. Ori acest lucru este probabil cel mai puţin dorit. Deontologii sus menţionaţi omit cu bună ştiinţă trecutul la fel de problematic al domnului Traian Băsescu, care pe deasupra, este primul preşedinte postdecembrist care-l admiră pe Nicolae Ceauşescu! Şi asta după ce, în prealabil a susţinut caracterul criminal al comunismului! Mă jenez cu un astfel de preşedinte cu un limbaj de o mitocănie absolută şi mizerabilismul unor insinuări care nu-i fac nicio cinste. În plus este incapabil să se desprindă din postura de lider de partid. Crin Antonescu are un scop practic: prin alianţa de centru dreapta îşi asigură un puternic suport mediatic şi surse de finanţare pentru viitoarele campanii pe care baronii liberali au cam pregetat să le susţină. Prin alianţa în perspectivă cu PSD el vrea să securizeze probabila sa candidatură la preşedinţia României din partea unui bloc politic impozant. S-ar putea ca aceste alianţe să provoace oarece dezamăgiri şi aprehensiuni în corpul dur al electoratului liberal. Dar care ar fi alternativa? Nu îmi vine să cred că aceste voturi vor migra la PDL, partid corupt şi abuziv. Probabil că aceştia nu vor mai merge la vot. Cred că liderii liberali şi experţii lor electorali au luat în calcul şi a această posibilitate. Cum este posibil ca aceştia să fie convinşi că orice soluţie pentru înlocuirea actualei majorităţi parlamentare care dă un ton autoritarist guvernării este o soluţie necesară şi pragmatică.
